Într-una din zile, măicuţele de la Mănăstirea Hurezi, de care eram foarte apropiată, m-au rugat să vin la mănăstire să îi pun câteva perfuzii lui „Iui, dragă” (aşa i se spunea Cuviosului Gherontie la Hurezi), deoarece era bolnav. În câteva rânduri, m-am pomenit că, atunci când mă aplecam spre el, mă ciupea foarte fin de sânul drept.
M-am agitat puţin şi i-am spus aşa finuţ: „Iui, dragă, noi punem perfuzia sau ne jucăm?!”. Îmi era jenă, pentru că nu mi se mai întâmplase aşa ceva. El nu avea nicio treabă. A început să râdă în felul lui special, aparte, copilăresc şi curat şi mi-a spus că, ce-mi face?! Doar pipăie şi el un sân tânăr. La ultima perfuzie, căci i-am pus 4 zile, chiar m-a ciupit mai tare de sânul drept, atunci când m-am aplecat să îi pun perfuzia. A râs din nou şi mi-a spus că am sâni frumoşi, mai ales cel drept.
În mintea mea era un amestec de gânduri despre el. Făcea aceste gesturi nelalocul lor, dar simţeam că are sufletul curat. Greu de explicat. Totuşi, m-am bucurat că am scăpat de perfuzii şi de „Iui, dragă!”, dar abia după câţiva ani am realizat ce-mi făcuse el prin acele gesturi.
Înainte cu un an de momentul în care i-am făcut perfuziile, am descoperit la sânul drept un nodul. Medicii mi-au indicat un tratament, dar nodulul totuşi s-a mărit. Am hotărât să mă operez după doi ani. M-a operat dr. Popescu de la Cluj (oncolog) şi dr. Stoica, la Spitalul din Râmnicu Vâlcea.
Când m-am trezit din anestezie, a venit dr. Stoica şi mi-a zis: „Mariana, am făcut treabă bună, dar să-I mulţumeşti lui Dumnezeu că nu a fost cancer!”. Am rămas înmărmurită: „Cum, domnule doctor, m-aţi suspectat de cancer şi nu mi-aţi spus?!”. „Da, mi-a răspuns domnul doctor, nodulul tău de la sân, noi l-am suspectat a fi cancer, dar mare ne-a fost mirarea că de fapt era un simplu nodul de lapte de la naşteri. Şi parcă nu era la fel de mare ca pe filmul de la ecografia mamară!”.
S-au mirat şi ei, dar eu şi mai mult. După un timp, m-am întâlnit cu Cuviosul şi m-a întrebat direct, ce fac şi cum mă simt. Atunci mi s-au deschis ochii şi mi-am dat seama de ce făcuse acele gesturi cu sânul meu drept, la care apăruse nodulul.
Eu pot să spun lumii întregi cine a fost acest nebun pentru Hristos şi îi cer iertare pentru neştiinţa cu care l-am judecat atunci. Pot să spun lumii întregi că, cu ajutorul lui Dumnezeu, al Maicii Domnului, „Iui, dragă” m-a salvat de această cumplită boală, care seceră mii de vieţi, cancerul. Acum mă şi întreb dacă a fost cu adevărat bolnav sau doar a vrut să merg la el ca să mă ajute!
As.med. Maria Păunescu,
Romanii de Jos, Vâlcea