În ziua înmormântării Cuviosului (21 octombrie 2018), eram la sfințirea Schitului Poiana Pustnicului, lângă Lainici, unde am întâlnit o maică venită de la Ierusalim. Zicea că e la mormântul Maicii Domnului și ne-a rugat ca după slujbă să mergem la Mănăstirea Tismana la înmormântarea unui Părinte foarte cuvios, că nu știm ce pierdem. M-am consultat cu soția, dar noi nu auzisem de Cuviosul și, din păcate, nu i-am dat crezare maicii, plus că mai aveam ceva treabă în Târgu Jiu…
După câțiva ani, în stațiunea Govora, am întâlnit-o pe doamna Marieta, care ne-a dat o poză cu Cuviosul și ne-a povestit mai multe detalii despre el și că a făcut multe minuni. Am luat poza și am băgat-o în torpedoul maşinii, dar nu i-am dat prea multă importanță. Mă mai uitam din când în când la ea, când deschideam torpedoul, şi parcă mă atrăgea ceva la el și simţeam dorința să ajung la Tismana la mormânt, dar să iau și cărțile lui.
Acest moment s-a ivit târziu, după un an, când am fost la sfințirea casei unei cumnate, aproape de Tismana, iar după sfințire am zis că, dacă tot am ajuns aici, să mergem şi la Cuviosul. Nu vă explic ce pace și liniște am simțit la mormânt, care au durat câteva zile. Nu am găsit decât volumele 3 și 5, pe care le-am citit pe nerăsuflate și am rămas uimit ce sfânt mare avem lângă noi, iar noi să nu știm şi, din păcate, să aflăm despre el după ce pleacă la Domnul.
De atunci este nelipsit de lângă noi, ne ajută în multe probleme. După trei zile de căutare, prin rugăciune la Cuviosul şi la Sfântul Mina, mi-am găsit verigheta, care mi-a sărit când mi-am scos mănușa la sfârşitul lucrului în grădină și nu credeam că o găsesc, fiind iarbă mare și frunze… Soția avea dureri cumplite de abdomen și punând poza i-a trecut și nu mai are nimic de atunci. La fel, şi eu, după o sinuzită cronică operată, mi se tot înfunda nasul noaptea, dar prin mijlocirea Cuviosului acum sunt bine.
Cel mai mare ajutor l-am simţit însă în altă împrejurare. Am fost la grădină și am defrișat o tufă de măceș, care se agățase într-un prun. Am luat o prăjină și când am tras cu forţă m-am lovit în abdomen, chiar în operația de hernie, care abia se vindecase tot cu ajutorul Domnului prin mijlocirea Cuviosului. Am simțit o durere insuportabilă și uitându-mă am văzut că deja se umflase locul. Am zis: „Gata, mi s-a spart operația!”. Nu știam ce să fac, dar mi-am adus aminte că aveam poza în mașină pe bord. Am pus-o la operație, am stat câteva minute întins în mașină și mă rugam cu disperare. După ce m-am liniștit mi-am continuat treaba și ajungând acasă am continuat tratamentul cu poza, am uns locul și cu ulei de la candela Cuviosului de la mormânt, iar în dimineaţa următoare am mai simţit doar o uşoară durere.
Cuviosul este sfânt și mult ajutor ne dă… acestea sunt doar câteva. Multe minuni face Domnul prin sfinții Lui!
Marius Militaru,
Urdari, jud. Gorj
