Nici nu mai știu cu ce să încep, aș putea singură să scriu o carte cu mărturii, zi de zi! „Ioai, dragă!”…
Într-o zi la birou parcă toate mergeau rău, deja aveam o oră la un calculator și nu mai reușeam să termin sau să ies din situația aceea, nu vedeam nici o rezolvare. Atunci mi-am amintit ce am citit în mărturii când cineva i-a zis Cuviosului că are nevoie de ajutor cu calculatorul și dânsul i-a răspuns: „Ce-i așa de greu, dragă, că-i doar o cutie!”. Și atunci i-am zis: „Te rog, drăgălașule, ajută-mă și pe mine să rezolv aici, că ai zis că-i doar o cutie!”. În câteva secunde, parcă mergea singur mouse-ul și știam exact ce să fac și unde să dau click!
Deja citeam de câteva zile Acatistul Cuviosului Gherontie și aveam mare bucurie și nădejde în rugăciunile lui mijlocitoare la Dumnezeu, când într-o seară mă durea capul îngrozitor, de la prea mult timp petrecut în fața laptopului. Mă tot gândeam ce să fac, deoarece nu îmi place să iau medicamente, decât în situații grave, și mi-am amintit, din mărturiile citite, cum relatau oamenii faptul că Cuvioșelul le lua durerea de cap. În acel moment, am luat poza Cuviosului Gherontie de pe noptieră și mi-am pus-o pe frunte și am zis: „Te rog, Cuvioase, ia-mi durerea!”. Și, ca prin vis și prin minune, am simțit cum din cap mi-a ieșit o tensiune şi mi s-a liniștit capul și durerea! Parcă nu-mi venea să cred, dar totuși era adevărat!
Într-o zi, pe autobuz, când mergeam spre casă de la lucru, mă durea foarte tare spatele. Era de la prea mult stat pe scaun la birou. Și, pentru că aveam la mine volumul 2 cu mărturii, citeam, ca de obicei, pe aceste drumuri. Atât de mare era durerea, încât parcă nu mă mai puteam mișca, parcă înțepenisem pe acel scaun din autobuz şi mă tot gândeam: „Dacă aș putea ajunge la ghiozdan (care era pe scaunul de lângă mine) să pot să iau portofelul şi să-mi pun pe spate poza cu Cuviosul Gherontie, să-l rog să-mi aline durerea!”. Dar nu mă puteam mișca și mă tot gândeam cum să fac să ajung totuşi să-mi pun poza pe acea zonă dureroasă. Apoi, mi-am pus mâna pe locul dureros şi am zis în gând: „Te rog, Cuvioșelule, ia-mi durerea, că nu mai pot să mă mișc!”. Peste câteva secunde, ca prin minune, simțeam cum mi se ridica durerea din acel loc, până mi-a trecut de tot. Peste două minute nu o mai simțeam, ca și cum n-aș fi avut nimic!
Mulțumesc, Dumnezeule, Cel ce ești atât de mare, blând și minunat întru sfinții Tăi! Mulțumesc, Cuvioșelule drăguț!
Ing. Mihaela Onețiu,
Horea, jud. Alba
