Am stat în preajma lui şi am văzut şi am trăit multe. Îmi dezvăluia lucrurile pe care le făcusem. Zicea: „Ioai, dragă! Am făcut o dată aşa şi aşa!” şi explica pas cu pas ce făcusem eu! Altă dată, am fost la o Liturghie de noapte şi era şi Cuviosul. Părinţii mei nu mai erau împreună şi nici ai unei prietene cu care eram acolo. Chiar în acea zi vorbisem cu prietena mea despre durerea aceasta a noastră. Şi începe Cuviosul: „Vai, dragă! Dar tatăl tău unde-i? De ce nu te caută?”. Cuvintele lui, deşi păreau că lovesc unde te doare, aduceau vindecare!

Între timp, de dragul nostru, şi mama a venit la Biserica Ortodoxă. Fratele meu fuma şi mama nu ştia. A venit Cuviosul şi a întrebat-o pe mama: „Dar băiatul tău mai fumează?”. Eram între ciocan şi nicovală, că eu ştiam de asta. Atunci mama era foarte supărată, că el vorbea cu o fată martoră a lui Iehova. Cuviosul i-a spus: „Nu îţi face griji, că o aduce pe boreasă la biserică!”. Părea de necrezut, dar aşa a fost. Şapte ani mai târziu erau amândoi în biserică, iar tatăl cumnatei a fost chiar ales în consiliul parohial.
Când prima fetiţă avea şase ani, l-am văzut ultima dată pe Cuviosul. Încă nu am ajuns la mormântul Cuviosului, dar nădăjduiesc să ajungem în acest an. Mă bucur că am cunoscut un mare sfânt!

Dana Goja,
Negreşti-Oaş