Ajungând în oraşul Betleem şi mergând alături de Cuviosul Gherontie, de la autocar spre hotel, am trecut pe lângă o tânără, pe stradă, iar dânsul m-a rugat să o opresc, zicându-mi:
– Spune-i cuvioșia ta, că te pricepi dragă, că este mare păcat să-şi facă unghiile cu roșu! Dar spune-i, dragă!
Uitându-mă la unghiile fetei respective, am văzut că ele erau naturale şi nu erau vopsite, deci cum aș fi putut să-i spun un lucru pe care ea nu-l făcuse?! Nu înţelegeam de ce-mi spunea să-i zic ceva ce nu era așa cum descria dânsul şi atunci am îndrăznit să-i zic:
– Dar Părinte (așa-i spuneam atunci), fata pe care am oprit-o nu are unghiile făcute cu ojă! Cum să-i spun așa?
Dumnealui însă tot stăruia:
– Spune-i, dragă, dar spune-i!
Atunci am înțeles că mesajul îmi era adresat mie, care aveam unghiile la picioare făcute cu ojă roșie. Nu mică mi-a fost mirarea când am realizat că dânsul nu avusese niciodată ocazia să-mi vadă unghiile de la picioare, căci în permanență am avut încălțăminte închisă, iar unghiile la mâini erau curate şi fără ojă.

Atunci am înțeles că dânsul îmi atrăgea atenția că este păcat să-mi fac unghiile cu ojă, lucru pe care-l făceam în mod constant, la acea vreme.

Liliana Curcea,
Craiova