24 iunie 2025, zi de mare sărbătoare, Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, hram la Mănăstirea Livezile, multă bucurie și har… Bucuria rugăciunii în comuniune, preoți și credincioși, bucuria întâlnirii cu oameni dragi, printre care și părintele Dorin și doamna Monica, cu care nu ne-am întâlnit de câțiva ani.
Am participat împreună cu soțul și cu copiii la această sărbătoare, iar la sfârșit, băiețelul nostru de aproape 8 ani primește de la părintele Dorin volumul 4 cu mărturii despre Cuviosul. Ne-a atras la toţi atenţia mărturia de la pagina 147 intitulată „Un dar special de Moș Nicolae”, moment în care îi spun doamnei că pe băiețel îl cheamă și Nicolae. Atunci dânsa îi scrie o dedicație, chiar cuvintele Cuviosului din mărturie: „Să-ți fie viața ca o ploaie și gândurile ca o primăvară!”. Îi mărturisesc părintelui că multe minuni face Cuviosul în viața noastră, la care părintele mă îndeamnă să dau mărturie. Rămân pe gânduri ce să scriu, la cât ne ajută Cuviosul în fiecare zi…
Ajunși acasă, băiețelul ia cartea primită, citește încă o dată dedicația și spune: „Ce bucurie mi-a făcut doamna Monica!” și mai spune o dată și apoi încă o dată în numele Sfintei Treimi, cum spunea Cuviosul. Ne uităm cu soțul unul la altul și zicem: „Ce bucurie ne-a făcut azi Cuviosul!”.
Ce să scriu? Înconjurată de chipul Cuviosului zâmbind din colțul nostru de rugăciune, străjuit de candela care arde neîncetat, ca rugăciune și mulțumire pentru cele primite, și de lumânarea răspândind lumină, dăruită în aceeași zi de părintele ca să o aprindem pentru Cuviosul, mă gândesc în urmă cu ani, de când a intrat Cuviosul în viața familiei noastre.
Am primit primul volum de mărturii de la mama unei maici de la Tismana, de la noi din sat. Băiețelul nostru avea atunci trei ani, era prin 2020. S-a îmbolnăvit toamna târziu de bronșită acută și am ajuns la Urgențe, în spitalul din Alba Iulia. Am luat în grabă și cartea cu Cuviosul, știind că s-ar putea să ne interneze, ceea ce s-a și întâmplat. La miezul nopții, când au venit asistentele să-i facă tratamentul, copilul s-a speriat și nu se mai oprea din plâns, nu știam ce să mai fac cu el. Asistentele se uitau îngrozite. Cu inima plină de durere și disperare, am luat cartea din care citisem despre minuni ale Cuviosului și i-am pus-o pe cap. Pe loc, copilul s-a liniștit și a dormit apoi toată noaptea.
Treceam printr-o perioadă grea, am început să citesc zilnic mărturii ale oamenilor. Întotdeauna am primit prin cuvintele Cuviosului din cărţi rezolvare la problemele care mă frământau. Am înțeles treptat cât ne ajută și în toamna anului 2021 am ajuns la mormântul său de la Tismana, pentru prima dată. Mare bucurie și mare dar: am luat ulei din candelă, iar maica ce era la mormânt i-a cerut soțului meu să aprindă candela – o mare cinste. Băiețelul nostru se întinde pe mormântul Cuviosului ca într-o îmbrățișare, stă puțin și zice: „Ce frumos miroase!”. Precizez că atunci pe mormânt nu se afla nimic, apoi mai stă puțin și zice: „Cuviosul vorbește!”. Îl întrebăm ce spune, dar el tace!
Prezența Cuviosului în viața noastră a crescut tot mai mult. Am citit mărturiile apărute și am aflat că a fost și prin Aiud, m-am gândit dacă nu cumva a trecut și pe la noi. Dormeam cu iconița sub pernă, luam peste zi pietricele la mine și parcă îl auzeam zicându-mi: „Ioai, dragă, las’ c-o să fie bine!”. „Tratamentul” cu bomboanele de pe mormânt, apa de pe pietricele sunt nelipsite în viața noastră și fac minuni zilnic, așa încât am dat mai departe pungi întregi de bomboane, zeci de volume, de acatiste, de cruciulițe, de metaniere, dar care ne-au adus mare bucurie și binecuvântare!
Nicolae al nostru a avut din nou probleme cu bronșita, care s-a agravat, așa încât în primăvara anului 2022 am ajuns din nou la medic, cu probleme mari ORL. I-am făcut tratamente nenumărate și, pentru că nu a cedat, am ajuns ca la sfârșitul lunii august să-l operăm de polipi. Aparent totul era bine, dar în toamnă simptomele au revenit. În 2023, în prima vacanță din an, am ajuns din nou la mormânt și am zis: „Cuvioase, cu medicii am încercat totul, doar la tine ne e scăparea!”. L-am dat cu capul de cruce de trei ori în numele Sfintei Treimi, iar maica de la bucătărie ne-a întrebat ce probleme sunt. După ce i-am mărturisit, l-a sărutat de trei ori pe frunte și a spus că de acum nu o să se mai îmbolnăvească, pentru că îl veghează Cuviosul, și așa a fost! De atunci l-am uns în fiecare seară cu ulei de la candela Cuviosului, ca să doarmă bine, cum spune el. Băiețelul are acum aproape 8 ani, a crescut cu Cuviosul, iar cuvântul din dedicația de pe carte este adevărat: are „viața ca o ploaie și gândurile ca o primăvară”. Iubește pe Dumnezeu, pe Maica Domnului, pe sfinți și pe îngeri. Duminica aceasta L-a pictat pe Domnul nostru Iisus Hristos, iar pe cartea din brațele Mântuitorului a scris: „Să vă iubiți unii pe alții, așa cum v-am iubit Eu pe voi!”. Soțul îl întreabă unde a văzut aceste cuvinte, la care el răspunde: „Sunt scrise pe crucea de la mormântul Cuviosului de la Tismana!”.
Uitându-mă la candela Cuviosului care luminează, observ cu surprindere că stă chiar lângă icoana Sfântului Ioan Botezătorul, a cărui sărbătoare am prăznuit-o astăzi. Nu întâmplător astăzi a venit vremea să dau prima mărturie pentru tot binele și toată binecuvântarea primită de atâția ani. Realizez că această icoană a ales-o Nicolae din pangarul Mănăstirii Tismana, în unul din pelerinajele făcute de noi de două ori pe an. După ce i-am luat-o, am urcat la mănăstire să ne închinăm, iar maica ce era în biserică a remarcat: „Ai ales pe Sfântul Ioan Botezătorul; astăzi sărbătorim prima și a doua aflare a capului Sfântului Ioan Botezătorul!”. Era 24 februarie. Am rămas uimiți de cele întâmplate. Acum când scriu mă minunez și mă întăresc în credința că toate sunt sub Pronia lui Dumnezeu.
Am pus aici doar o mică parte din marea purtare de grijă și ajutorul zilnic venit de la Cuviosul. Așa încât spun din tot sufletul: Mare ești Doamne și minunat întru sfinții Tăi!
Prof. Sorina Fufezan,
Măgina, Alba
