Într-una din zile, pe când așteptam să înceapă Sfânta Liturghie, se apropie de mine dna Marioara şi-mi spune: „Ludmila, ţi-am adus ceva interesant să citeşti, mărturiile despre Cuviosul Gherontie, nebun pentru Hristos. Dacă o să-ţi placă, îţi aduc şi alte volume!”. Venind acasă am început să citesc din curiozitate. Aşa de tare mi-a plăcut, încât nu puteam să mă opresc. Când am terminat de citit, nu aveam răbdare să primesc un alt volum. Vreau să menţionez că volumele nu le primeam în ordine. Citind, îmi apăreau întrebări noi al căror răspuns îl găseam în volumul următor.
Într-o zi, mi-a venit gândul să-l scriu pe Cuviosul în pomelnicul meu; însă cum să-l scriu: părinte, cuvios sau monah? Citind următorul volum, mi-a venit răspunsul: „Dacă vrei să mă scrii în pomelnic, scrie-mă ca fratele Gherontie!”. Aşa am şi făcut. În felul acesta, am simţit că noi am comunicat. Am înţeles aceasta de la început. Cred că şi gândul care mi-a venit, tot din partea Cuviosului a fost. Am citit că dacă faci ceva pentru Cuviosul, el, la rândul său, se roagă pentru tine. Am probleme multe, dar Cuviosul cu bunătatea sa îmi explică prin mărturiile citite ce ar trebui să fac.
Pe când citeam volumul 3, într-o zi la serviciu m-a apucat o durere în gât, în piept şi mi se lua puterea din mâini. Nu voiam să spun nimănui şi, desigur, nu doream să observe șefa mea. Am lucrat cu chiu cu vai, de abia am ajuns acasă, m-am aşezat în pat şi mă rugam în minte. Dar nimic. A doua zi, am stat acasă, nu puteam face niciun efort. Seara mă gândeam că, dacă nu vor trece durerile, va trebui să mă duc la medic. M-am uitat la poza Cuviosului şi i-am spus: „Cuvioase, ai ajutat aşa de mulţi oameni… deşi ştiu că nu sunt vrednică, te rog, ajuta-mă şi pe mine! Am nevoie de ajutorul tău! Trebuie să lucrez şi să mă pregătesc să fac parastas mamei de 7 ani şi fratelui de 3 ani. Mijloceşte, te rog, la Bunul Dumnezeu să mă simt bine!”.
Am sărutat fruntea Cuviosului din poză şi am lipit-o de fruntea mea de trei ori, în cinstea Sfintei Treimi. Apoi m-am lăsat pe pat. După aproximativ 5 minute, durerile au început să dispară. Nu mă mișcam; îmi era teamă să nu reînceapă. În următoarea zi, nu am avut nicio durere. Eram foarte bucuroasă că m-a ajutat Cuviosul şi pe mine. Am povestit cele întâmplate duhovnicului meu şi altor doamne.
Dumnezeu lucrează prin sfinţii Săi. Sfântul nu are hotare. Cuviosul Gherontie ajută românilor din toată lumea!
Ludmila Donos,
Philadelphia, SUA
