Am observat că venea la mănăstire când era nevoie de el. Maicile îl cunoşteau. Maica paraclisieră mi-a spus că îl vedea în timpul Utreniei pe acoperişul de la arhondaric şi că acolo îşi petrecea nopţile. Peste zi stătea în pădure, că mănăstirea e aproape de Dunăre, uneori mai venea şi la bucătărie şi tăia lemne, altădată mai aducea tot felul de plante la maici, dar de oriunde ar fi fost apărea când se bătea clopotul pentru Vecernie și zicea: „Ioai, dragă, hai să facem Vecernia!”. Nu pierdea nicio Vecernie. Îi plăcea să cânte cu maicile „Doamne, strigat-am!”.

A venit odată şi avea mâinile zgâriate și rănite. Avea și hainele murdare, dar maicile, fiindcă îl iubeau foarte mult, l-au pansat repede, i-au dat haine curate și i-au pus pe masă tot ce aveau mai bun. În timp ce mânca prindea o clipă când nu-l vedea nimeni și mâncarea ajungea sub masă. Mă gândeam: „Oare ce mănâncă?”. A doua zi, Cuviosul îşi scotea bandajele şi le arunca. Nici hainele primite nu le ţinea mult, că le făcea milostenie, mai ales dacă erau haine mai bune. Nu le ţinea mult!

Odată, într-o vineri spre seară, mă întreabă: „Ce-i azi?”. Zic: „Vineri”. Și continuă: „Să mănânc? Să nu mănânc? Tu, ce zici?”. Eu i-am răspuns mirată: „Părinte, cum simțiți!”. Şi el a zâmbit… Într-o altă zi, la bucătărie, o maică făcea gogoși. Vine Cuviosul și îi cere o gogoașă, se duce cu ea și iar mai vine și cere. De câteva ori a făcut asta, până a strâns o farfurie de gogoși. Alte maici râdeau și ziceau: „Cuviosul a încercat-o pe maica și i-a arătat răbdarea, dragostea și milostenia!”.

Așa făcea Cuviosul: pe unele le încerca, pe altele le întărea și așa zidea și schimba sufletele. Eu nu l-am văzut să mustre. Apărea în mănăstire atunci când erau probleme sau o nevoie mare și toți care îl cunoșteau ziceau: „A venit Cuviosul și se va rezolva!”. Mai târziu, când a început să fie cinstit mai mult atât de monahi, cât și de mireni, a început să poarte cu el plasa cu bere.

Eu căutam să-i sărut mâna însă şi-o ascundea și nu lăsa pe nimeni să facă asta. Odată avea mâinile ocupate cu două plase. Eu repede m-am aplecat și i-am sărutat mâna. S-a aplecat cu capul aproape de pământ și cu mâinile pe plase și a stat așa încovoiat aproape două minute. M-am umilit de umilința sa!

Monahia Marta,
Mănăstirea Paltin, Petru Vodă