Ce aș putea spune despre Cuviosul Gherontie cel nebun pentru Hristos?!
Doamne, era atât de mare, pe cât de înaltă era lucrarea sa duhovnicească! Era mare precum zice în Apostol: „ei, de care lumea nu era vrednică…”. Voi scrie și eu câteva cuvinte, pe cât am înțeles cu mintea mea mică. A fost lucrarea lui Dumnezeu să îl cunosc, nu pentru vreun merit de-al meu.
L-am întâlnit prin 1996, pe vremea când eram soră începătoare în mănăstire la Orșova. Cuviosul mi se adresa cu „maică”, deşi mereu îi spuneam că eu sunt doar soră. Nu ştiam prea multe despre el, dar pot să spun că, atunci când stăteam lângă sfinţia sa, sufletul meu se bucura. Mă gândeam atunci că nu te poţi bucura din toată inima de cineva decât dacă este un om cu viaţă sfântă. Sub masca unui bătrânel simplu ascundea bucuria, pacea şi credinţa. Îmi spunea mereu: „Bucură-te, cuvioaso! Bucură-te, cuvioaso!”. Venea pur şi simplu şi se aşeza lângă mine şi aceasta mă bucura.
Monahia Marta,
Mănăstirea Paltin, Petru Vodă
