Printre credincioşii care veneau la schit şi să ia cuvânt de învăţătură de la Părintele Lazăr era şi o familie foarte înstărită. Odată, când i-a văzut, Cuviosul a făcut un gest ca şi cum ai alunga o albină. Mi-a spus că vor pierde mult, pentru că nu fac milostenie din ceea ce Dumnezeu le-a dat. Aşa s-a întâmplat după un timp, după ce au avut un necaz foarte, foarte mare. Când mi-am amintit cuvintele Cuviosului, mi s-a întărit convingerea că are darul înainte-vederii.
Într-una din zile, o maică din obşte mi-a povestit cu mare uimire că toată noaptea l-a auzit pe Cuviosul rugându-se şi cântând, pe întuneric, în camera în care era cazat. A vrut Dumnezeu să afle şi apoi să dea mărturie despre asta. E grea această nevoinţă a rugăciunii de toată noaptea, mai ales aşa cum o făcea Cuviosul, în genunchi, cu mâinile ridicate! Şi sora Narcisa, acum maica Nectaria de la Albac, care atunci lucra la tipografie şi locuia la schit, i-a simţit sfinţenia şi ne-a povestit despre nevoinţele lui, mărturisite deja în primul volum.
Un alt lucru a fost legat de sănătatea mea. Eu nu ştiam cât sunt de bolnavă. Vedeam că am uneori stări de rău, dar nu am dat atenţie la lucrul acesta. La una din conferințele pe care le-a ţinut părintele Rafail Noica la Casa de cultură din Alba Iulia, în 2002, am mers şi eu. Pe scări, înainte de conferinţă, Cuviosul m-a luat în braţe şi mi-a spus: „Vai, dragă! Vai, dragă! Vai…”. A scos apoi o iconiţă cu Maica Domnului, o copie după cea la care se ruga Sfântului Serafim de Sarov, şi mă tot închina cu ea, spunându-mi: „Lasă, că o să fie bine! Da, o să fie bine! O să te ajute Maica Domnului să fie bine!”. Şi iar mă strângea în braţe! La început, am luat-o ca pe o glumă, dar când am văzut că nu mă mai lasă şi era atâta lume în jur care mă cunoştea, preoţi şi maici de peste tot, mi-a fost tare ruşine. La câteva zile, eram la Urgenţe, la spitalul din Târgu Mureş. Au urmat multe investigaţii, deoarece aveam o tumoră despre care toţi medicii spuneau că este canceroasă. După o lună, s-a infirmat acest lucru, iar eu am pus pe seama mijlocirii Cuviosului la Maica Domnului faptul că mi-a lăsat mie acea icoană cu care m-a închinat atunci.
Monahia Teodora,
Mănăstirea „Acoperământul Maicii Domnului”, Cacica
