Semne ale iubirii Cuviosului
Scriu aceste rânduri despre Cuviosul Gherontie pentru ca și alți oameni să cunoască dragostea pe care ne-o arată sfinții în aceste vremuri tulburi, chiar dacă noi nu suntem ce ar trebui să fim…
Povestea de iubire cu acest sfânt a început în Postul Crăciunului din anul 2020, pe când eram în vizită la Mănăstirea Cășiel, unde o maică dragă nouă, Ioana, ne-a povestit despre Cuviosul Gherontie. Ajungând acasă, am început a căuta pe Internet informații despre viața lui. Când i-am găsit poza, mi-am dat seama că eu îl mai văzusem pe Internet, dar nu îl luasem în seamă.
Maica Ioana îmi spusese și despre cărțile cu mărturiile despre Cuviosul Gherontie cel nebun pentru Hristos. Căutând cărțile pe Internet, am găsit pe Facebook și grupul destinat Cuviosului Gherontie, de pe site-ul destinat lui, unde am citit mărturii despre cum a ajutat oamenii cât a trăit printre noi, dar şi după plecarea la Cer. Din acel moment, mi-am dorit foarte mult să ajung la mormântul său, dar și să am toate cărțile, despre care ştiam că pot să le găsesc la Mănăstirea Tismana.
Noi, la această mănăstire am mai fost și când vrednicul de pomenire era în viaţă, dar nu am avut binecuvântarea de a ne întâlni. Vreau să vă mărturisesc că la o săptămână s-a înfăptuit minunea: Cuviosul Gherontie ne-a dus la el! Am mers la mormânt, ne-am închinat, ne-am rugat. Fotografiile de pe cruce te fac să simți prezența și mulțumirea manifestată că l-ai vizitat. Îți plânge sufletul că nu l-ai întâlnit în viață…
Am mers jos la pangar să lăsam un pomelnic, am întrebat-o pe maica de acolo dacă mai are cărți cu mărturiile despre Cuviosul şi ne-a spus că mai are un singur set, pe care mi l-a dat. Mi-aș fi dorit şi o poză cu el, dar nu mai avea. Tainic, în suflet, mai aveam o dorință: să duc toate volumele acestor cărți și mamei mele şi duhovnicului meu, dar şi să mărturisesc fiecărui om ce trăiesc eu de când a intrat în viața mea acest sfânt contemporan!
Seara, noi am fost cazaţi la Hațeg, iar în dimineața următoare ne-am hotărât să mergem la Liturghie la Alba Iulia, la Catedrala Reîntregirii, loc foarte drag Cuviosului. După Liturghie, am mers la pangar să iau cadouri pentru persoanele dragi nouă. Ceva parcă mă îndemna să întreb și de fotografiile cu el, dacă le are cumva… și, minune, îmi pune maica într-o pungă două seturi de cărți, două volume numărul 3, Acatiste și mai multe poze. Spre marea mea bucurie, Cuviosul Gherontie îmi mai îndeplinise o dorință!
Ajutor la examenul de competențe lingvistice
Acum doi ani, am început un program de masterat, care cerea la înscriere un certificat lingvistic cu un calificativ destul de mare pentru pregătirea mea la limbă străină. Am reușit să mă înscriu fără certificat, cu promisiunea că până la disertație am să reușesc să-l iau.
În doi ani de zile, am dat examenul lingvistic de cinci ori și niciodată nu am obținut calificativul dorit, am luat și ore de limba engleză în particular. Până la vizita la Cuviosul Gherontie, m-am rugat foarte mult lui să mă ajute și m-a ajutat, am luat calificativul necesar. Vreau să vă spun că unde altă dată am luat cea mai mică notă (la scriere/ compunere), de data aceasta am luat punctaj maxim. Lui m-am rugat și când am dat examenul de disertație și tot așa m-a ajutat, încât am luat o notă foarte mare.
Am un băiat de 11 ani, Ioan, care are mare evlavie la Cuviosul Gherontie, se roagă lui când are de învățat și când are de dat evaluări, poza o poartă cu el. Colegii l-au întrebat cine este bătrânelul din fotografie, iar el le-a mărturisit că este „străbunicul lui” (adevărul este că bunicul meu semăna foarte bine cu Cuviosul).
Pe mine și familia mea, Cuviosul ne ajută foarte mult, îi simțim prezența tainică în orice problemă adresată lui!
Ec. Bogdana Hulpoi,
Bistriţa
