În ultimii ani ai vieţii Cuviosului, i-am spus de mai multe ori despre dorinţa mea de a mai avea un copil. Al patrulea.

La câteva luni după trecerea lui la Domnul, am rămas însărcinată, iar primul termen pe care mi l-a dat medicul a fost 4 noiembrie – ziua de naştere a Cuviosului. Pentru noi era semnul că, dacă va fi băiat, se va numi George, numele de botez al acestui mare sfânt. Nu l-am născut în 4, ci în 10 noiembrie, dar numele a rămas neschimbat. Am simţit ajutorul Cuviosului în timpul naşterii, iar ulterior am aflat despre faptul că lui i s-au rugat pentru mine şi ceilalţi trei copii, de acasă.

Am observat la câteva zile că George avea canalul lacrimal înfundat şi am sperat că se va remedia problema pe cale naturală, dar nu a fost aşa. Mai mult, la câteva luni, pe un picior i-au apărut nişte bubiţe roşii care s-au extins şi, când s-au spart, au format o pată uscată, de mărimea unei prune. L-am uns cu tot felul de alifii, dar degeaba.

Am zis că până nu mergem la Cuviosul, nu îl duc la niciun medic. Citisem în cărţile cu mărturii despre Cuviosul că a vindecat-o pe o fetiţă care a avut aceeaşi problemă la ochi şi am fost convinsă că, după ce vom merge la mormântul lui, ne va ajuta. Am tot amânat plecarea la Mănăstirea Tismana, din cauza restricţiilor de circulaţie şi de intrare în mănăstiri.

Cu o săptămână înainte de Rusalii, am ajuns la mormântul Cuviosului şi l-am rugat să îl vindece pe George de cele două probleme, care se accentuau pe măsură ce trecea timpul. Am luat ulei de la candela Cuviosului şi o cremă pe care am atins-o de mormântul lui. Prima dată i-a dispărut pata de pe picior, iar după o lună de când l-am uns zilnic la ochi cu ulei de la candelă i s-a desfundat canalul lacrimal. Fără nicio intervenţie chirurgicală sau alt tratament!

Îi mulţumim acestui mare sfânt pentru dragostea arătată familiei noastre şi în timpul vieţii, dar şi ales acum, după trecerea lui la Domnul. Îi simţim ajutorul grabnic, ori de câte ori îl chemăm.

Anca Trifa,
Albac, Alba