În data de 1 ianuarie 2025, am născut cea de-a cincea fetiță, Petra… a patra cezariană. În timpul anesteziei, l-am văzut pe tatăl meu, Petru, care trecuse la Domnul cu un an înainte, și pe Părintele Petru Vamvulescu, care și el trecuse la Domnul cu patru zile înaintea tatălui meu, de care am fost foarte apropiați. Tatăl meu avea chipul nespus de trist, iar Părintele strălucea ca un înger. Mi-a pus mâna pe cap, m-a binecuvântat și mi-a aprobat din cap că o să fie bine.
După ce am născut, au apărut complicații, am stat la ATI între viață și moarte, dar Dumnezeu a ales viața, pentru rugăciunea părintelui Petru. Fetița s-a născut cu o atrezie intestinală (malformație congenitală caracterizată prin blocarea, îngustarea severă sau lipsa unui segment din intestin, ceea ce împiedică trecerea conținutului digestiv). A fost transportată a doua zi la Timișoara, i-au îndepărtat 15cm din intestinul subțire, dar după trei operații, şapte anestezii totale, intubată, un stop cardio-respirator… tranzit nu avea…
În situația în care eram, la un moment dat mi-am aplecat capul pe incubator și parcă am auzit o voce care mi-a spus: „S-a născut de ziua mea și nu i-ai pus numele meu!”. Nu puteam… Sora mea pierduse o fetiță, la 5-6 luni de sarcină, pe care o numise Vasilica. Dar am auzit din nou: „Nu Vasilica, ci Vasilia!”. Atunci am cerut ajutorul Sfântului Vasile cel Mare și am promis că se va numi Petra-Vasilia.
După o lună și jumătate petrecută la ATI în Timișoara, într-o zi de joi, medicul chirurg care o operase de trei ori a venit la mine și mi-a spus că a doua zi urma să o opereze din nou, pentru a patra oară, deoarece nu mai aveau altă soluție.
Joi după-amiază, părintele meu, împreună cu părintele de acolo, Gabriel Marineasa, au făcut Sfântul Maslu. Când au terminat, părintele Gabriel ne-a dat, cu mare emoție, o cruce pe care o ținea strâns la piept să o sărutăm și ne spune cu glasul tremurând: „Am aici moaște de la sfinții de la Aiud și… trei fire de păr de la Cuviosul Gherontie!”.
Vineri dimineața au venit chirurgi, anesteziști, rezidenți, asistente, o armată de oameni pentru o mogâldeață de 2.800 grame. Au refăcut radiografia și au rămas fără cuvinte: aerul intrase în partea de jos a intestinului… avea tranzit. În aceeași zi, ne-au mutat pe altă secție, iar după două săptămâni eram acasă cu ea în brațe.
Acum e o minune de copil, ne bucură inima în fiecare zi. Suntem recunoscători, în primul rând, lui Dumnezeu și tuturor Sfinților Lui. Iar Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Apostol Petru și Cuviosul nostru drag, Gherontie, cu a cărui poză fetele dorm sub pernă, ne sunt un adevărat stâlp de reazem.
Prezb. Nicoleta Gălăţeanu,
Zlaşti, jud. Hunedoara




















