La sfârşitul săptămânii a cincea a Postului Mare din anul 2012, Cuviosul a venit la noi şi ne-a spus că are gripă. Nu l-am prea luat în serios, deoarece am crezut că vrea să ne transmită faptul că urmează să avem o problemă de sănătate. Ne-a zis: „Vai, dragă, păi se poate să nu mă credeţi?”.

Ziua de luni a început cu o cerere mai puţin obişnuită: „Dă-mi, dragă, un fular să mi-l pun la gât, că mă doare gâtul!”. I-am dăruit cel mai călduros fular al meu, pe care imediat şi l-a înfăşurat de câteva ori în jurul gâtului. A stat toată ziua în pat şi s-a rugat, cu fularul la gât. Nu a mâncat nimic până seara, când i-am dat agheasmă mică şi anafură, puţină mâncare (fără ulei) şi un „medicament pentru gripă”, pe care l-a analizat şi l-a întors pe toate părţile, întrebându-ne de nu ştiu câte ori dacă sigur e bun.

După o zi, am aflat că băiatul unor prieteni a fost diagnosticat cu cancer, undeva în zona gâtului. I-am spus Cuviosului să se roage pentru el. A stat câteva secunde, timp în care am simţit cum, cu „radare” nevăzute, îl caută şi îl scanează. Eu am continuat: „Îl cheamă Emanuel!”. Răspunsul lui a fost dătător de nădejde: „În numele lui stă minunea! Da, dragă, că Domnul face şi azi minuni!”. La câteva ore, am sunat-o pe prietena mea să îi spun să aibă încredere că fiul ei se va vindeca şi pentru rugăciunile Cuviosului. Nu era prima dată când Dumnezeu îi descoperea astfel de lucruri.

A stat în pat până joi, când s-a ridicat şi a „corectat” o pictură direct pe perete, iar după ce soţul meu i-a făcut baie, a arătat spre haine (inclusiv fularul) şi mi-a spus: „Astea să le dai la Cluj!”, dar nu mi-a spus cui (mai făcuse la fel cu o vestă, cu care o prietenă s-a vindecat de Zona zoster). Vineri a plecat de la noi. După câteva zile, am vorbit din nou cu prietena mea, care mi-a spus că e la Cluj cu fiul ei, că între timp a aflat mai multe despre Cuviosul şi că dorea să îl roage să mijlocească la Domnul pentru el.

Atunci am înţeles pentru cine a ţinut Cuviosul fularul atâtea zile la gât. Împreună cu două picturi, fularul a ajuns şi a fost purtat de băiat. Domnul a făcut o minune cu el!

Monica Opriş