Nu am luat amendă pentru ITP
Veneam bucuroşi spre casă, spovediţi şi împărtăşiţi, slavă Domnului, dar ne grăbeam puţin să ridicăm o comandă din zona Vivo (Cluj-Napoca). Urma să aflăm de la un echipaj de poliţie care ne-a oprit că aveam 78 km/h. Prezentăm actele şi aşteptam cuminți amenda, dar ne-am amintit şi că nu suntem la zi cu ITP-ul. Îl rugasem pe soţul meu să meargă să le spună domnilor poliţişti că aveam parbrizul spart de la nişte pietricele sărate de pe carosabil, cei de la ITP nu ne-ar fi primit aşa, de aceea am tot amânat IPT-ul, din lipsă de bani. Erau din start două facturi prea mari pentru noi în acea perioadă, astfel că încă o amendă pentru circularea cu ITP expirat, ar mai fi adăugat o sumă de 1350 Ron, ceea ce chiar nu mai era cazul.
Eu insistam către soţul meu: „Du-te, te rog, şi vorbeşte cu dânşii, că şi ei sunt oameni, se poate găsi o formulă!”. Soţul insistă că nu e cazul, că va rezolva Cuviosul. Iniţial m-am blocat, dar avea dreptate! De acum ne rugam amândoi Cuviosului să ne ajute: „Cuvioase, nu merităm, dar te rugăm frumos, aşa cum i-ai ajutat pe alţii în situaţii similare, ajută-ne şi pe noi, pentru că tu ştii care este situaţia!”.
Simţeam că e acolo, printre noi, mi-l imaginam prin maşina poliţie pe bancheta din spate sărind de urechea unui poliţist la celălalt poliţist, dar pe de altă parte raţiunea nu îmi dădea pace, făceam deja calculele privind amenzile ce urmau să ne fie înmânate: cam atâţia bani pentru depăşirea de viteză, câte puncte or fi, apoi şi amendă pentru ITP, concluzia: dezastru, o daună prea mare pentru acea perioadă din viaţa noastră.
Trecem de la nădejde la nervi, la neputinţă şi chiar mustrări ale conştiinţei legate de proastă organizare, până la încrederea că totuşi, Cuviosul nu ne va uita şi de data aceasta. Simţeam că suntem prea îndrăzneţi, dar dacă era îndrăzneala cea bună?! Ei bine, Cuviosul nu ne-a lăsat nici de data asta! Domnii poliţişti au decis să ne dea amendă pentru depăşirea vitezei, iar pentru ITP ne-au dat avertisment şi ne-au ridicat talonul maşinii, fapt care ne dădea câteva săptămâni la dispoziţie, practic destul timp să rezolvăm parbrizul şi implicit, ITP-ul maşinii.
Cuvioase, iartă-ne că te chemăm în ajutor şi pentru lucruri lumeşti, dar avem nevoie de ajutor tău şi în astfel de situaţii! Mare este Dumnezeu întru Sfinţii Săi!
Fotografia Cuviosului pe locul dureros
M-am trezit într-o noapte cu o stare de rău, crezând că e cazul să plec spre spital, dureri în piept, ameţeală, stare generală de rău în corp. Am încercat o trecere în revistă a simptomelor, am verificat pulsul, care s-a dovedit bun, toate bune, dar parametrii nu indicau starea mea de fapt şi mă întrebam ce poate fi.
Terminasem de citit volumul şase şi mi-am amintit cum atâţia oameni şi-au pus fotografia Cuviosului pe locul dureros şi i-a ajutat. Parcă mi se derulau în minte toate mărturiile altor oameni. Şi a venit şi rândul meu să îi cer, din nou, ajutorul Cuviosului. L-am rugat să mă ajute să îmi revin, să dorm bine şi să mă trezesc la timp pentru serviciu, promiţându-i că dau mărturie.
Şi Cuviosul nu a întârziat şi a intervenit: uşor, uşor mi s-a ameliorat starea, am reuşit să adorm şi dimineaţa mă simţeam ca şi cum aş fi dormit o noapte întreagă foarte bine. Îţi mulţumesc Cuvioase, că mijloceşti pentru noi toţi!
Cuviosul mijloceşte pentru găsirea unui loc de muncă: „Dragă, eu nu mă rog degeaba!”
Cu milă şi darul Domnului mă aflam, pentru o noapte, cazat în cameră doar cu Cuviosul în unitatea de cazare a Mănăstirii Brâncoveanu, jud. Braşov, în anul 2017. Nu aveam serviciu în acel moment.
Cuviosul mă întreabă dacă am ceva bani la mine. Eu îi deschid portofelul şi îi arăt câţi bani am: nu erau mulţi, maxim 200 Ron. Cuviosul ia 100 Ron din sumă şi spune cu ochii aţintiţi spre mine şi fluturând banii: „Dragă, să ştii că eu nu mă rog degeaba!”.
La exact 40 de zile de la ultima întâlnire cu Cuviosul, am început serviciul, pe care din mila Domnului şi a Maicii Domnului şi prin mijlocirea Cuviosului, îl am şi astăzi. Mare eşti, Cuvioase, în faţa Domnului!
Ceasul de buzunar – „Tu din astea îmi ceri?”
Soţul meu avea un ceas de buzunar pe care nu îl folosea, ceas primit cu mulţi ani în urmă. Ne-am gândit să îl punem pe internet la vânzare, lucru pe care l-am şi făcut; dar nu se arăta niciun cumpărător! M-am rugat scurt Cuviosului, folosind doar cuvintele mele, să ne ajute să se vândă acel ceas.
Noaptea îl visez pe Cuviosul şi îmi spune: „Păi tu, din astea îmi ceri?”, şi râdea! Dimineaţa m-am trezit cu un puternic sentiment că prea multe lucruri lumeşti îi cerem Cuviosului. După o perioadă îndelungată am vândut acel ceas, dar starea noastră lăuntrică era total diferită faţă de momentul în care i-am cerut efectiv Cuviosului să ne ajute. Cuvântul Domnului: „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă!” poate fi trăit şi în lucrurile cele mici; dacă noi ne aşezăm sufleteşte, celelalte probleme, fie ele probleme materiale sau de altă natură, se rezolvă mult mai natural, mai firesc.
Cuviosul ne-a ajutat şi în această cerere, dar a vrut să pună accentul pe cele duhovniceşti, să nu uităm ce să cerem cu adevărat (pentru că: „Dragă, când ştii, nu mai poţi spune că nu ştii!”) şi unde ar trebui să ajungem: în bucuria bucuriilor, în raiul desfătării!
Cristian şi Cristina,
Cluj
