Cuviosul Gherontie a intrat în viața mea într-un moment în care aveam foarte mare nevoie de mângâiere sufletească. Sunt plecată de mai mulți ani din România, mai exact am stat în Canada zece ani. În tot acest timp mi-am văzut părinții de două ori. A fost foarte greu pentru mine să-i știu departe și să nu-i pot vizita și vedea. În 2016 am decis cu familia să ne mutăm în Elveția, ca să fim mai aproape de familiile noastre. Astfel, puteam să mergem mai des în România și să ne bucurăm de părinți și ei de noi.
Apoi a venit pandemia și a fost o perioadă foarte grea pentru noi. În 2022 l-am pierdut pe tata și atunci am simțit că ceva s-a rupt în mine, pentru că între noi era o legătură specială, nu numai legătura firească dintre tată şi fiică, ci și legătura rugăciunii. Mă simțeam pierdută. După înmormântare m-am întors cu familia în Elveția. Eram tristă şi mereu plângeam. A venit şi ziua parastasului și pentru că nu puteam să mă întorc așa curând în România am decis cu soțul meu să facem și noi aici parastas de 40 de zile. După parastas, am plecat să ducem pomană la o familie de prieteni. Când am ajuns la ei, soțul prietenei mele mi-a dat două volume cu mărturii despre Cuviosul Gherontie. Așa a vrut să vină el la mine, știind că eram foarte tulburată și aveam nevoie de ajutor sufletesc.
La acel moment, nu am dat prea mare importanță cărților și nici nu aveam dispoziția necesară să citesc, așa că le-am lăsat pe noptieră în ideea că le voi răsfoi cândva. Într-o zi, când aveam mai mult timp la dispoziție, am început să răsfoiesc una dintre cărţi. Mărturiile oamenilor despre Cuviosul Gherontie mi-au atras atenția și am început să citesc cu nesaț. Nu îmi mai venea să las cartea din mână, pentru că mă emoționa foarte mult fiecare mărturie şi pentru că simțeam în interiorul meu multă bucurie şi mângâiere. Așa a binevoit Cuviosul să se facă cunoscut mie și să-mi mângâie durerea ce o aveam în urma pierderii tatălui meu.
Fiica mea era studentă și în ultima sesiune universitară picase un examen. Eram foarte necăjită pentru ea, pentru că avea voie să mai susțină examenul încă o dată și, dacă din nou îl pica, putea pierde toţi anii de facultate făcuți deja. În ziua când a avut reexaminarea i-am dat o fotografie cu Cuviosul să o aibă la ea şi i-am spus să îi ceară ajutorul. Eu m-am pus la rugăciune şi am început să citesc Acatistul Cuviosului Gherontie. La un moment dat, în timp ce mă rugam, am avut ca o vedenie în care Cuviosul a binecuvântat-o pe cap pe fiica mea şi a sărutat-o pe frunte. După aceea, am simțit o bucurie imensă în sufletul meu. În acel moment am știut că Cuviosul a ajutat-o pe fiica mea și că totul va fi bine. Într-adevăr, ea a primit nota maximă.
Mulțumesc Cuviosului și îl rog să ne pomenească în rugăciunile sale în Împărăția Tatălui Ceresc.
Prof. Monica Damian,
Bulle, canton Fribourg, Elveția
