Începuturi
Noi nu l-am cunoscut pe Cuviosul personal, însă a venit dânsul în familia noastră când am avut cea mai mare nevoie de ajutor. Eram căsătoriți de un an jumătate și nu apăruse niciun copilaș. În anul 2023, în luna octombrie, am mers la Cuvioasa Parascheva la Iași, mai apoi în Grecia, la Sfântul Dimitrie Izvorâtorul de Mir și la Cuviosul Paisie Aghioritul, sfinți pe care i-am rugat să mijlocească pentru noi ca, dacă e voia Lui, Dumnezeu să ne dăruiască un fiu sau o fiică. Spre surprinderea și bucuria noastră, la aproximativ o lună de la pelerinaje am aflat ca soția mea este însărcinată.
Anterior, cred că prin iarnă, înainte să se întâmple aceasta, am fost la Mănăstirea Sărăcinești și toată lumea vorbea despre minunile Cuviosului, ba chiar mai mult surorile de la mănăstire ne-au dat volumele cu mărturii, acatistul Cuviosului și poze cu el, însă noi le-am luat și le-am pus deoparte acasă. Soția a răsfoit puțin și i-a venit în minte gândul că am putea pune nume băiețelului nostru Gherontie (pe atunci căutam un nume). În cele ce urmează o să se observe cum am primit exact la fix cărțile de la mănăstire, nici mai devreme, nici mai târziu.
Prima minune a Cuviosului în viața noastră
La data de 04.03.2024, am mers la un consult pentru supravegherea sarcinii. Îmi amintesc că stăteam lângă pat, în picioare, când doctorul ne-a spus că băiețelul nostru are două „problemioare”, și anume că la ambele piciorușe îi lipsesc degetele 2-3-4, iar, pe lângă asta, nu are susținere pe partea laterală a labei piciorului, lipsindu-i și două dintre metatarsiene.
În acel moment am simțit că mi se înmoaie genunchii, am simțit nevoia să mă pun jos și m-am lăsat ușor pe genunchi. A fost foarte greu, mai ales că ne doream să fie bine copilașul și să se nască sănătos. Când am ieșit de la doctor, am mers la mașină și am plâns împreună, gândindu-ne doar la Dumnezeu și la ce putem face pentru copilaș ca să fie bine.
L-am sunat imediat după consult pe părintele duhovnic Ioan și i-am zis despre copilaș, iar el ne-a spus să ne rugăm Cuviosului Gherontie și să-i promitem că vom da mărturie după aceea. Așa am început să ne rugăm Cuviosului. În acea seară am citit pentru prima oară Acatistul și mărturii din cărțile despre dânsul. La câteva zile am mers și la Mănăstirea Sărăcinești, iar dacă până atunci mai aveam discuții legate de numele copilului ori diverse mofturi lumești care-l priveau pe bebeluș, chiar spunându-i părintelui duhovnic că nu prea ne-ar plăcea anumite nume de sfinți care erau sărbătoriți în perioada în care urma să se nască, de atunci nu ne mai interesa nimic, doar să se nască sănătos micuțul băiețel.
La scurt timp, când am mers în oraș să ne spovedim la părintele Gabriel, i-am spus şi despre piciorușele copilașului nostru și l-am rugat să ne pomenească, părintele având de asemenea mare evlavie la Cuviosul.
Pe data de 26.03.2024, după ce trecusem deja de jumătate cu Acatistul (am vrut să citim 40 de Acatiste), am mers iarăși la consult pentru supravegherea sarcinii, iar de această dată doctorul ne-a spus că băiețelul nostru are toate metatarsienele, însă în continuare îi lipsesc degețelele 2-3-4 de la ambele picioare. Noi am primit această veste cu bucurie, gândindu-ne că deja Cuviosul a făcut o minune pentru copilașul nostru, văzându-se clar la ecografia din 04.03.2024 că îi lipseau metatarsienele.
Mângâieri, ca să vedem că ne este aproape
Am terminat de citit Acatistul timp de 40 de zile și am continuat să ne rugăm Cuviosului. Din seara primirii veștii, soția a purtat poza Cuviosului pe burtică legată cu „șnurulețul” binecuvântat de Brâul Maicii Domnului de la Mănăstirea Vatoped și chiar ne amintim că într-o zi, când soția citea începutul primului volum de mărturii, exact sub poza Cuviosului copilașul a mișcat foarte tare, fapt ce nu se mai întâmplase până atunci, aducându-ne o mare bucurie.
Pe parcursul supravegherii sarcinii, am mai fost la consulturi, însă de fiecare dată doctorul ne spunea că situația este la fel și că nu s-a schimbat nimic, în continuare lipsindu-i degețelele, iar acest lucru ne dădea înapoi, cel puțin mie îmi împuțina credința și nădejdea în Dumnezeu, mă descurajam și nu înțelegeam de ce Dumnezeu nu îi îngăduie Cuviosului să se înfăptuiască odată această minune.
Dacă nu ar fi trebuit supravegheată sarcina, aș fi preferat să nu fi mers la consulturi, fiindcă mă descurajau pentru un moment, însă după ce reluam rugăciunea către Cuviosul și citeam din cărțile sale minunile ce le făcea îmi revenea râvna și nădejdea că va fi bine.
L-am necăjit pe Cuviosul
Eram însărcinată și ne tot rugam Cuviosului, însă eu aveam îndoieli. Ştiu că am mers la spovedit în oraș la părintele Gabriel și i-am mărturisit asta. Țin minte că i-am spus că poate l-am supărat pe Cuviosul cu gândurile mele și părintele mi-a răspuns că are o cruce pentru închinare cu sfinte moaște și cu păr de la Cuviosul, cruce pe care însă o uitase în mașină și, înainte să intru eu la spovedit, se tot gândea cum de a uitat-o în mașină, că voia să o aducă pentru închinare.
Cumva acesta a fost răspunsul, am primit-o ca pe un mic bobârnac de la Cuviosul, ca să îmi vin în fire. Nu cred că s-a supărat, dar poate a vrut să îmi deschidă ochii mai mult. Îi mulțumesc și pe această cale și îl rog să mă ierte. Pentru că era aproape mașina părintelui, ne-am închinat la Sfânta Cruce imediat după aceea, dar am primit-o ca pe o mică observație de la Cuviosul, pentru ca iarăși să ne ia în brațe, eu fiind cu ochii mai limpezi acum.
Degețele primite în dar prin mijlocirea Cuviosului
Cu două zile înainte să se declanșeze travaliul, am fost iarăși la consult, iar doctorul ne-a spus același lucru, ba chiar a scris și pe foaia de consult: „Lipsă degețele 2-3-4 bilateral”, iar acest lucru ne-a deznădăjduit tare.
În acele zile am vorbit și cu părintele duhovnic, care m-a încurajat ca de obicei și mi-a zis să fiu bucuros și să așteptăm să se nască copilașul și vedem atunci. În noaptea de 24.07.2024, când au apărut simptomele nașterii, atât eu, cât și soția am avut emoții și ne-am pregătit pentru a merge la spital.
Fiind doar la două zile distanță de consult și știind că situația este în continuare la fel, cât timp soția își mai pregătea lucrurile pentru spital, m-am dus în cameră, am citit Acatistul Cuviosului și plângeam, neștiind cum să îl mai rog pe Cuviosul să mijlocească pentru copilaşul nostru. La spital, după un travaliu destul de lung, la ora 20:00, chiar înainte să se nască copilașul, îmi amintesc că doctorul i-a spus doamnei doctor neonatolog care asista nașterea despre lipsa degețelelor 2-3-4.
În momentul în care a venit pe lume copilașul nostru, acesta, pe lângă degețelele 1şi 5, avea și degețelele 3-4, care însă erau lipite. Pe moment ne-am necăjit puțin, sperând că se va naște cu toate degețelele, însă văzând reacția doctorului care era foarte bucuros și tot repeta: „Este o veste foarte bună, este o veste foarte bună!”, ne-am revenit și noi în fire și ne-am bucurat. Medicul spunea că are susținere, neafectându-l la mers, și glumea spunând că, în afara faptului că nu va purta șlapi printre degete, nu va avea nicio problemă, esteticul nefiind atât de important, iar ca băiețel va duce mult mai ușor o astfel de cruce.
Deși n-am înțeles în momentul nașterii această mare minune a Cuviosului, prin mijlocirea căruia Dumnezeu i-a oferit în dar copilașului nostru degețelele, am înțeles mai apoi și ne-am bucurat mult. L-am sunat și pe duhovnicul nostru, care s-a bucurat foarte mult și ne-a încredințat că ar fi putut face Cuviosul să fie și celălalt degețel de la picioare, dar a vrut în felul acesta să-și lase amprenta ca să ne amintim mereu această minune, că altfel, cu timpul, poate am fi uitat. Și ne-a mai făcut atenți la un aspect, mai precis că sunt patru degetele, dar organizate ca trei degeţele, în numele Preasfintei Treimi, două din ele fiind lipite pe laterale (Cuviosul făcea totul în numele Preasfintei Treimi).
Tot imediat după naștere, din discuțiile purtate cu soția am aflat că ea se ruga ca, dacă nu toate degețelele, măcar patru să aibă și m-am gândit că, uite, Cuviosul i-a ascultat rugăciunea. Aș spune că poate așa s-a rânduit, să discutăm acest lucru după nașterea bebelușului. După toate aceste minuni, împreună cu părintele duhovnic, am decis ca pe copilașul nostru să îl cheme Gherontie.
Medicii ne-au recomandat să-l investigăm pe micuțul Gherontie, întrucât problema asta cu degețelele, denumită ectrodactilie, apare în sindroame și vine la pachet cu multe alte probleme medicale. Soţia mea, fiind studentă la medicină în ultimul an, înțelegea foarte bine situaţia, din punct de vedere medical. Am făcut investigații, am mers la diverși doctori, care au zis că nu are nimic altceva asociat copilașul, ci este de novo, pur și simplu s-a manifestat la el, fiind perfect sănătos în rest. Dacă va fi voia lui Dumnezeu, vom afla ce lucrare are cu copilul nostru sau cu noi, dacă a îngăduit toate acestea.
Când am aflat câte probleme ar fi putut avea și cu ce se mai asocia „problemioara” lui, iar la el era doar asta, ne-am gândit la cuvintele Cuviosului care spunea: „Doamne ferește de mai rău!”, nu doar că l-a ferit de mai rău, ci a și lucrat tainic și a înfăptuit aceste minuni. Soția spune că atunci când a aflat cu ce se putea asocia ectrodactilia a văzut-o ca pe o nimica toată, ca pe un dar cumva, comparativ cu alte diagnostice tare grele.
Cuviosule, îți mulțumim tare mult pentru toate, te iubim mult, te rugăm să ne ierți și să ne ajuți să te vedem în veșnicie și să ne bucurăm cu toții aproape de Dumnezeu!
Cosmin și Leila Delurinţu,
Timișoara
