Când și cum a apărut Cuviosul în viața mea
În 23 aprilie 2024, în ziua de prăznuire a Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, pentru că sunt convinsă că așa a îngăduit Cuviosul nostru drag, am început să scriu despre felul și modalitățile în care Cuviosul m-a ajutat și și-a făcut simțită prezența în viața mea.
Am încercat de multe ori să aștern pe hârtie minunile făcute de Cuviosul Gherontie în ceea ce mă privește, însă simțeam că nu este momentul, că nu-mi găsesc cuvintele potrivite pentru a descrie tot ceea ce am trăit și tot ceea ce a făcut Cuviosul pentru mine și familia mea.
În urmă cu aproximativ trei ani, am ajuns pentru prima oară la Tismana. Am rămas impresionată de peisajul magnific unde este așezat lăcașul de cult, însă în momentul când am ajuns la mormântul Cuviosului am simțit ceva aparte, ceva ce nu simțisem până atunci, o liniște și o pace sufletească de nedescris.
Cu lacrimi pe obraz am îngenuncheat lângă mormânt și, din momentul în care am atins crucea, am știut că în viața mea a intrat Cuviosul Gherontie! Mărturisesc că nu știam nimic despre acest sfânt al zilelor noastre, însă încet-încet, cu fiecare zi care trecea, eram dornică să aflu cât mai multe despre cel căruia i se spune simplu „Cuviosul”.
Am aflat despre Cuviosul și de la măicuțele de la Mănăstirea Hurezi, despre perioadele petrecute de acesta la mănăstire, cât și despre ajutorul primit de ele în diverse împrejurări. Cuviosul venea în repetate rânduri la Hurezi, însă nu am avut ocazia să-l întâlnesc și regret enorm acest lucru.
„Ţi-am dat șampania să o bei!”
De câte ori am ajuns la Mănăstirea Tismana, cât și în viața de zi cu zi, Cuviosul Gherontie nu a încetat să mă uimească cu surprizele pe care mi le-a făcut și cu ajutorul dat în multe situații. De pildă, în anul 2022, moșii de iarnă au fost prăznuiți pe data de 26 februarie, zi care a coincis cu aniversarea mea.
Am preferat să merg la Mănăstirea Tismana, să-i aprind Cuviosului o lumânare și să duc bomboane și alte dulciuri la mormânt. Am regretat că nu am oprit undeva la un market să cumpăr totuși o șampanie, fiind și ziua mea de naștere, deoarece urma să merg la masă la niște prieteni dragi din Tismana.
La mormântul Cuviosului, a apărut o doamnă însoțită de mai multe persoane, nu știam cine este, însă am purtat câteva discuții referitoare la acest sfânt al zilelor noastre. Apoi, Cuviosul mi-a îndeplinit dorința, fiindcă doamna respectivă mi-a oferit o sticlă de șampanie și două sticle de vin, spunându-mi că este din Republica Moldova și este distribuitoarea vinurilor Cricova în România.
I-am mulțumit Cuviosului și consider că a fost cea mai frumoasă zi aniversară din viața mea. Nu am desfăcut sticla de șampanie, mă uitam la ea zilnic, fiind un cadou de la un sfânt și am păstrat-o până în momentul când în vis mi-a apărut Cuviosul, spunându-mi: „Ţi-am dat șampania să o bei, nu să ții sticla ascunsă în dulap!”. Și avea perfectă dreptate!
Nenumărate binecuvântări la mormântul Cuviosului
Am avut fericita ocazie ca, la trecerea dintre ani, 2022-2023, să mă aflu la Tismana. Înainte de ora 12, am stat la mormântul Cuviosului, unde mai erau câteva persoane care se rugau și povesteau despre viața Cuviosului Gherontie și despre felul în care fiecare în parte primise ajutor de la acest sfânt nebun pentru Hristos. Îmi era foarte frig, iar când am vrut să plec de la mormânt și să intru în biserică, am simțit un val de căldură care venea dinspre mormânt la spate și la picioare, exact acolo unde simțisem frigul. I-am mulțumit Cuviosului și am putut să mai stau acolo o jumătate de oră.
Într-una din zilele când am mers la Tismana, la magazinul de la poarta sfintei mănăstiri, am văzut o vestă tricotată care mi-a plăcut foarte mult, însă mi-am propus să o cumpăr cu următoarea ocazie când voi merge la mănăstire. Și de data aceasta Cuviosul m-a surprins, deoarece în ziua respectivă am primit în dar, de la o doamnă profesoară, o vestă identică cu cea pe care o văzusem la pangar și pe care mi-o dorisem.
În 2023, pe 26 decembrie, la sărbătoarea Sfântului Nicodim, am mers cu fiica mea la Tismana. Erau mașini din toate colțurile țării, parcate de-a lungul drumului la aproximativ un km distanță de parcarea unde nu se întrevedea a mai fi vreun loc. Am înaintat cu greu, iar când am ajuns lângă parcare, agenții de circulație dirijau toate mașinile spre înapoi. Și de data aceasta, Cuviosul nostru drag a intervenit prompt, fiindcă unul dintre agenți a venit direct la mașina noastră și ne-a dirijat la singurul loc liber care mai era în parcare. Locul nostru! Fiica mea m-a privit zâmbind și a parcat maşina. Știa cine ne ajutase și în această împrejurare.
Cuviosul intervine imediat ce îi cer ajutorul
Tot Cuviosul mi-a dat o adevărată lecție de viată, când rămăsesem în pană cu mașina pe munte. L-am rugat să trimită o mașină în ajutor, iar singura care a oprit a fost o maşină cu patru persoane de etnie romă, care au remediat imediat defecțiunea. Am înțeles atunci că nu contează ce etnie ai, ci contează să fii om și să-ți ajuți aproapele la nevoie.
Regret că nu l-am cunoscut pe Cuviosul, regret că nu am fost la înmormântarea lui, dar și în acest context Cuviosul a intervenit! Într-o seară lucram la calculator și, în micile pauze pe care mi le ofeream, citeam pe telefon despre una dintre mărturiile unei persoane care fusese să-l conducă pe ultimul drum. În gând, i-am cerut iertare Cuviosului că nu am fost și eu la înmormântare. În acel moment, preț de aproximativ 2-3 minute, am simțit miros de lumânări și de tămâie.
Nu de puține ori au existat situații când Cuviosul a intervenit în găsirea unor obiecte pierdute, la judecată, în fluidizarea traficului, în oprirea ploii așa dintr-o dată și înseninarea cerului când mergeam spre Tismana și multe altele.
Ajutor în probleme de sănătate
În ultimele luni ale anului 2024, au existat situaţii când am primit ajutorul Cuviosului ori de câte ori am trecut prin situaţii dificile. Problemele de sănătate, respectiv tensiunea arterială crescută şi atacurile de panică, nu mi-au mai creat probleme în ultima perioadă. Fotografia Cuviosului m-a ajutat în diverse probleme medicale. De pildă, în 2022, pe fondul unei viroze respiratorii, având și o rino-sinuzită cronică, în timpul nopții nu puteam să respir și nu găseam nicio poziție confortabilă care să mă ajute în acest sens. Nici medicația și nici picăturile nazale nu-și mai făceau efectul! Singurul remediu a fost fotografia Cuviosului, pe care mi-am așezat-o pe nas, putând să stau în poziția culcat și fără să mai am nici cea mai mică dificultate în respirație. Am adormit, iar dimineața, când m-am trezit, am constatat că nu mai am nicio problemă respiratorie.
Și durerile cervicale și problemele cu tensiunea arterială au fost considerabil ameliorate și rezolvate cu ajutorul fotografiei și Acatistului Cuviosului. Cărticica cu Acatistul (pe care îl citesc zilnic) se află sub perna pe care dorm, iar fotografia Cuviosului mă însoțește oriunde mă duc, având siguranța că nu se poate întâmpla nimic, atâta timp cât am un sfânt cu mine.
Cuviosul Gherontie și Sfântul Nicodim au ajutat-o şi pe fiica mea în problema cu piciorul. În vara anului 2023, pe fiica mea începuse să o doară genunchiul stâng, iar unguentele și antiinflamatoarele nu o ajutau mai deloc. A făcut un RMN și s-a constatat că are ruptură de ligamente și necesită intervenție chirurgicală. Tot în anul 2023, pe 26 decembrie, zi sfântă când se prăznuiește Sfântul Nicodim, am mers împreună cu fiica mea la Mănăstirea Tismana. Când am ajuns la mormântul Cuviosului Gherontie, fiica mea a îngenuncheat, atingând mormântul cu genunchiul stâng. S-a ridicat extrem de greu de jos, efectiv nu mai putea să se pună pe picioare. A constatat însă că, din ziua aceea, genunchiul nu a mai durut-o și am anulat programarea pe care o făcusem la Cluj-Napoca, la ortopedie.
O împăcare mijlocită de sfinţi
Cuviosul nostru drag, împreună cu Sfântul Spiridon, în ziua de prăznuire a acestuia (12 decembrie) m-au ajutat să-l găsesc pe vărul meu și să-l întâlnesc cu tatăl său după 35 de ani, perioadă în care nu mai știau nimic unul de celălalt. Chiar dacă unchiul meu a refuzat să-și vadă băiatul atâția ani, pentru motive neînțelese niciodată de mine, a acceptat acum cu mare uşurinţă intrarea în viața sa a singurului băiat, fiindu-i alinare și ajutor acum la vârsta de 78 de ani. Mulțumesc acestor doi mari Sfinți și pentru acest lucru!
Av. Camelia David,
Rm. Vâlcea
