Am primit o veste care mi-a pricinuit multă mâhnire, nemulţumire şi gânduri negre, de care nu puteam să scap. Am apelat la Cuviosul să risipească acea mâhnire de la inima mea şi am rugat-o pe o maică să mijlocească şi ea la Cuviosul pentru mine să îmi vină în ajutor. Şi uite aşa, ajutată de Cuviosul, care s-a milostivit spre mine, mâhnirea s-a risipit total, pe nesimţite, de parcă nu ar fi fost niciodată, iar în locul ei a venit în inima mea o pace adâncă, fără niciun fel de gânduri negre despre nemulţumirea pe care o avusesem. Dispăruseră cu totul şi motivele nemulţumirii mele, care îmi provocaseră atâta mâhnire, de parcă nici nu se întâmplase nimic.
Am vrut să spăl nişte rufe la maşină, am închis capacul şi am apăsat pe butoane, dar ea nu pornea. Am încercat să butonez de mai multe ori, dar degeaba. Mi-am zis: „Asta îmi mai lipsea acuma să mi se strice maşina, când am atâta treabă!”. Îndată mi-am adus aminte să mă rog Cuviosului, că poate mă ajută cumva. Am zis în gând: „Părinte Gherontie, ajută-mă, că nu mai merge maşina!”. Mi-a venit în gând aşa, ca o străfulgerare, să verific dacă am închis bine capacul. Într-adevăr, nu îl închisesem bine. L-am apăsat şi maşina a pornit de astă dată. Am văzut că sfântul dă gând bun şi ajută şi în probleme casnice, nu doar în cele de sănătate.
După câte mărturii minunate am citit despre Cuviosul, după câte am văzut la el, atâta cât l-am cunoscut, viaţa lui a fost una afierosită cu totul lui Dumnezeu, el era un rug aprins mereu şi arzând mereu în rugăciune pentru toată lumea; de căldura dragostei lui aveau parte toţi cei care au venit în contact cu el mai mult sau mai puţin, era omul bucuriei nesfârşite pe care o răspândea cu prisosinţă celor din jur, însăşi simpla lui prezenţă era o bucurie de care nu te mai săturai. Era omul jertfei depline pentru Dumnezeu şi pentru oameni, Dumnezeu dăruindu-l cu foarte mari şi multe harisme, asemenea sfinţilor celor mari din vechime.
Sunt convinsă că Dumnezeu l-a primit în ceata acestor mari sfinţi şi că mijloceşte înaintea tronului Sfintei Treimi pentru noi toţi. El reprezintă un mare dar făcut de Dumnezeu neamului românesc în aceste timpuri grele, un dar de care lumea întreagă nu este vrednică.
Monahia I.,
Râmnicu Vâlcea
