Cuviosul îi dăruise unei tinere o pictură mai aparte, în care o mamă era undeva mai sus şi îşi privea copilul într-un leagăn. Se uita la el, dar nu îl atingea.
Acea tânără s-a căsătorit, iar la Crăciunul următor, când ea a venit la schit, Cuviosul i-a spus soţului ei: „Vai, dragă, ai o soţie de milioane! Bucură-te de ea cât mai poţi!”. În acel moment, m-am gândit: „Vai, aşa de scurtă va fi căsătoria? Vor divorţa?”. Tânăra a rămas însărcinată, în anul următor a născut o fetiţă, dar ea a murit la naştere.
La înmormântare, părinţii fetei mi-au arătat pictura primită de ea de la Cuviosul. Era atât de semnificativă, încât mi-a marcat toată viaţa. Am aflat ulterior că, atunci când s-a întâmplat, Cuviosul era la Mănăstirea Tismana şi a început să cânte „Veşnica pomenire!” şi nu ştiau maicile pentru cine cântă. Era în 2010.
Ec. Ancuţa-Laura Tămăşan,
Satu Mare
