Mi-a zis odată când am plecat în Grecia în pelerinaj să îi caut cruci de lemn. Nu prea am găsit. Am luat vreo două. Cum i le-am dat, le-a şi dat. Eu făcusem ceva eforturi ca să le cumpăr, că nu se găseau de lemn. Erau mai mult din plastic. M-am gândit: „Uite, ce face părintele! Nu ţine nimic pentru el!”.

A fost una din bucuriile vieţii lui să dăruiască cruci oamenilor. Şi acuma am o cruce mică din lemn care a costat foarte mult. Îl mai duceam cât a stat la mine la Patriarhie şi mereu îmi cumpăra câte ceva. Mi-a cumpărat o cruce aşa frumos sculptată, dar mică, de 3 cm înălţime. Am purtat-o multă vreme la gât. Acum o ţin ca să o am, poate se mai deteriorează, tot purtând-o.
Părintele e fericit! Ar trebui să-i spunem Fericitul Gherontie!

Viorica Cătănoiu,
Bucureşti