Cuviosul Gherontie a făcut foarte mult pentru oameni. Mergeam pe stradă şi părintele mergea pe lângă gard, dădea prin garduri şi mergea în zig-zag. Mai aduna şi ambalaje de la sucuri, de la biscuiţi şi le punea, dacă nu găsea un coş, mai dosite aşa, lângă gard şi zicea: „Ne le place curăţenia!”. Îi plăcea să fie ordine şi curăţenie. Nu că ţinea foarte mult şi nu era prioritar. Făcea asta când nu era la rugăciune, când era pe drum, când era la masă. Când vedea chiştoacele de ţigări le strivea cu piciorul. Îl rugam să se roage şi pentru fiul meu şi pentru nora mea şi zicea: „Fumează, dragă?” „Nu fumează!”. Şi până la urmă am aflat că nora mea fuma. De-aia mă întreba. S-a lăsat. Cred că s-a rugat Cuviosul pentru ea, că s-a lăsat repede.

Aveam o tânără care venea la mine şi când era Cuviosul. Era destul de modestă, dar purta inele. Cuviosul a întrebat-o: „De ce porţi inele? La ce îţi folosesc? Că, uite, dânsa nu are!”. Până la urmă şi acea tânără a renunţat să mai poarte inelele. S-a debarasat de ele. Nu ştiu dacă a fost chiar convinsă, dar nu le-a mai purtat.

V.C.