Am intrat în monahism în anul 1982, la Mănăstirea Dealu, iar în anul 1994, când a început restaurarea Mănăstirii Nucet, m-am dus acolo şi eu.
Prima dată l-am văzut pe Cuviosul Gherontie la un grup de credincioşi din zona Mănăstirii Dealu, la care dânsul mai trăgea. Cam în toate comunele avea câte o familie care îl găzduia, ca să nu doarmă pe afară. Venea destul de des la Mănăstirea Dealu în perioada cât am fost eu acolo.
Primul meu Ceaslov l-am avut de la Cuviosul. Zice către mine: „Vai, vai, cuvioasă, cuvioasă, tu nu ai carte de rugăciuni!”. I-am spus că chiar nu am şi nu ştiu de unde să îmi fac rost, că pe vremea lui Ceauşescu nu se găseau. Mi-a spus: „Eu nu te las!”. A mers la o familie din cele pe care le frecventa şi a apărut cu un Ceaslov, tot foiţe, foiţe. L-am dat la legat şi a fost cartea mea de rugăciuni până prin ’96-’97.
Monahia Veronica Cojocaru
