Deşi eram doar o adolescentă, îmi doream foarte mult să îmi găsesc un soţ bun, de treabă. Cunoşteam doi băieţi, dar nu era ceva serios cu niciunul. În timp ce stăteam lângă Cuviosul, în avion sau în autocar, nu aveam curaj să îi spun dorinţa mea, dar mă rugam în gând: „Maica Domnului, descoperă-i la Cuviosul care băiat este de la Domnul pentru mine!”. Era un gând care îmi venea tot mereu în minte.
Eram în Nazaret şi numai ce îl aud pe Cuviosul, aşa din senin: „Ioai, dragă, li-i visa în vis!”. Ştiam ce zic Sfinţii Părinţi că nu e bine să crezi în vise şi nu l-am băgat în seamă. Noaptea l-am visat pe unul din cei doi băieţi, însă pe cel cu care mă mai certam şi iar ne împăcam…. Mă gândeam că poate m-am gândit la el peste zi şi nu am dat importanţă prea mare visului.
Din nou m-am rugat Maicii Domnului să îi pună în gând Cuviosului un răspuns pentru mine şi din nou a zis Cuviosul, fără ca eu să îi spun absolut nimic, când era mai multă lume: „Ioai, dragă, li-i visa în vis!”. Mă gândeam: „Iară începe Cuviosul cu visele lui!”. În noaptea următoare, în Bethleem, iar l-am visat pe acelaşi băiat! Era prin 26 februarie.
După ce ne-am întors, la câteva zile, prin 2-3 martie, am aflat unde era atunci Cuviosul şi l-am sunat. Eram cu două prietene şi fiecare a vorbit cu el. Când a venit rândul meu, fără să îi mai spun cine sunt, că mă gândeam că nu mă mai ştie, am avut pentru prima dată curajul să îi zic: „Cuvioase, rugaţi-vă la Maica Domnului să îmi descopere care băiat este pentru mine!”. Răspunsul lui mi-a dat fiori şi m-a cutremurat: „Primul băiat pe care îl vei vedea de Preaslăvita şi Buna Vestire, ăla este de la Domnul pentru tine!”. Mi s-a făcut pielea de găină şi atât am putut să îi spun: „No, să vedem!”.
Eu nu i-am spus nimic din cele întâmplate băiatului pe care l-am visat, pentru că el nu avea nicio legătură cu biserica, nici nu mergea la slujbe, dar şi pentru faptul că îmi plăcea mai mult celălalt băiat. Şi, cum mintea omului e predispusă la foarte multe, m-am gândit cum aş putea să fac eu ca acel băiat (nu cel visat) să fie cel pe care îl voi vedea…
Cântam în cor la biserică şi în ziua de Buna Vestire am mers, ca de obicei, să începem Acatistul. Când a dat părintele binecuvântarea de începerea Sfintei Liturghii, m-am întors şi l-am văzut în biserică pe băiatul din vis… M-au trecut toţi fiorii… I-am spus şi părintelui duhovnic ce mi-a descoperit Dumnezeu prin Cuviosul.
Încet-încet lucrurile s-au schimbat. A început şi el să vină la biserică, mergeam împreună şi am descoperit cât de mult ne potrivim… Aşa se face că eram împreună la un Sfânt Maslu şi acolo a venit şi Cuviosul. Când a ieşit Cuviosul afară, am ieşit şi eu. M-a văzut şi a venit la mine, dar nu i-am spus nimic despre băiatul cu care venisem. Ca de obicei, a început să mă gâdile, să îmi pună mâna pe sâni, cum făcea el… În acel moment a ieşit prietenul meu din biserică. Când l-a văzut, Cuviosul s-a oprit cu mâinile în aer şi mi-a zis: „Nu, nu, dragă! Doamne feri! Tu eşti a lui!”. Apoi ne-a luat mâinile la amândoi, ni le-a pus una peste alta… A urmat căsătoria…
Dana Goja,
Negreşti-Oaş
