Acum ceva ani buni în urmă am mers la Tismana la mănăstire, ştiind că se afla acolo şi Cuviosul, cu gândul de a-i da de pomană pantofi, pantaloni, o cămaşă şi un pulover. Ştiam că pomana dată Cuviosului este o binecuvântare primită de la dumnealui în primul rând.
Cuviosul însă nu a fost de găsit. Am lăsat toate lucrurile maicii A., pentru a i le da Cuviosului. Le-am numit pe fiecare pentru tatăl meu şi bunicii mei răposaţi. Peste zile am revenit la mănăstire şi am aflat de la maica ce s-a întâmplat. Cuviosul a primit tot în afară de pulover. A spus că nu-i place şi nu îl vrea. Era un pulover albastru superb. Era greu să nu îţi placă aşa ceva. Mi-am amintit că îl numisem pentru unul din bunici care înjura de cele sfinte. Cuviosul a cunoscut în duh acest lucru, de aceea a refuzat puloverul.
Mirarea iniţiala a făcut locul altei mirări mai mari, o mirare sfântă pentru un ales al lui Dumnezeu.
(Maria, Târgu Jiu)
