Despre Cuviosul Gherontie nu pot să spun multe lucruri, pentru că nu i-am dat atenţie atunci când l-am văzut. Mi se părea ieşit din comun tot ce făcea.
Au fost două momente în care ne-am întâlnit preţ de câteva minute la o prietenă. De fiecare dată s-a repetat aceeaşi scenă. A venit la mine, m-a gâdilat sub braţ şi i-a spus prietenei mele: „Pe dânsa o doare inima!”. Nu mă ştiam bolnavă, aşa că nu l-am luat în seamă, mai ales că a continuat spunându-i că sunt comică.
După un timp, mai ales că m-a şi atenţionat prietena mea că este un om cu viaţă sfântă şi să nu mă iau după aparenţe, am realizat că, de fapt, Cuviosul avea dreptate. Punând cap la cap evenimentele, căutând perioada în care l-am întâlnit, mi-am dat seama că atunci treceam printr-o depresie. Mă durea sufletul! El mi-a spus acest lucru fără să mă întrebe. Şi mai cred că m-a ajutat prin tratamentul pe care mi l-a aplicat atunci când m-a gâdilat şi m-a înveselit cu vorba.
Este un om a cărui aducere aminte îmi aduce zâmbetul pe buze şi îmi dă o stare sufletească de linişte şi speranţă!
Ana J.,
Alba Iulia
