L-am cunoscut pe Cuviosul prin anul 2001. De la început am simţit că este un om pentru care trebuie să ai un mare respect. Când i-am fost prezentat de către un membru al familiei, a reacţionat într-un mod neaşteptat pentru mine: m-a pupat pe frunte. Au urmat apoi şi alte, să le zic aşa „tratamente”: gâdilat, ciocniri cap în cap. Făcea toate acestea cu atâta bucurie şi veselie.
Deşi am intrat destul de puţin în dialog cu dânsul, l-am preţuit din primul moment nu numai pentru că aveam încredere în cei prin care l-am cunoscut, ci, mai ales, pentru felul lui de a fi: vesel, bine-dispus tot timpul, luminat la chip, deschis la faţă. L-am îndrăgit imediat.
Îl vedeam ca pe un om rezistent, puternic, cu multă energie. Era tot timpul, ca şi când ar fi fost într-o luptă. Nu stătea niciun pic locului. Era tot timpul în mişcare, avea tot timpul o activitate, nu stătea nici 2-3 minute liniştit, fără să facă ceva. Şi când se ruga îşi mişca tot trupul. Avea un neastâmpăr care îmi dădea, totuşi, un confort interior. Te liniştea, cu tot neastâmpărul lui, chiar dacă nu schimbai nicio vorbă cu el, doar erai în grupul lui, în anturajul lui. Era o plăcere să-l vezi, să stai în preajma lui.
Pentru că am un program flexibil, nu mai ţin minte în ce an, am fost rugat să merg după Cuviosul la Satu Mare şi să îl duc la Alba Iulia. Am pornit cu maşina, iar aproape spre ieşirea din Cluj, m-a sunat cineva şi mi-a spus că planul s-a schimbat şi nu mai trebuia să merg. Am rămas impresionat că, în acel moment, eram foarte aproape de locul meu de muncă şi, practic, nu a trebuit să mă întorc din drum nici măcar un metru.
Dacă atunci mi-a părut foarte rău că nu am putut să fac ceva pentru Cuviosul sau mai bine zis pentru mine, ca să fiu mai aproape de el, Domnul mi-a împlinit dorinţa în ajun de Sfântul Nicolae, în anul 2016. Pe drum, mi-a cerut să îi pun de trei sau patru ori o melodie patriotică. Am înţeles cât de importantă era pentru el dragostea de ţară. Când am ajuns acasă, a intrat în toate camerele. Dacă îl vedeai, credeai că e un om curios, dar el se ruga peste tot unde intra. Atunci a rămas la noi peste noapte şi mă bucur că ne-a făcut acest mare dar.
Am citit mărturiile pe site. Sunt foarte impresionante şi arată ce viaţă sfântă a avut. Nu pun sub semnul întrebării întâmplările de pe site. Cred sută la sută tot ce scriu oamenii despre ce li s-a întâmplat. Cred asta şi pentru că l-am cunoscut, dar şi pentru că am văzut cu câtă pace în suflet şi cu câtă linişte mă întorc de la mormântul lui de la Mănăstirea Tismana.
I.B. Cluj-Napoca
