Postul Paştilor 2011. Săptămâna Patimilor. Depresie e puţin spus pentru apăsarea chinuitoare ce îmi înlănţuia sufletul de aproximativ trei luni. În acele momente, nu moartea mă înspăimânta, ci gândul că acea stare, acea durere s-ar fi permanentizat în veşnicie. În condiţiile acestea am mers cu soţia la Mănăstirea Tismana. Aici l-am găsit pe Cuviosul. În multe dăţi, în perioada Paştilor, Cuviosul era prezent la Mănăstirea Tismana. Îi plăcea acest loc, această mănăstire. Soţia l-a rugat pe Cuvios să mă închine, spunându-i că mă simt foarte rău. Cuviosul a început să dea din mâini ca şi cum ar fi îndepărtat o persoană nevăzută din faţa mea şi a început să scuipe spre acea persoană spunând: ,,Pleacă, pleacă, pleacă” (Sunt convins că a îndepărtat o entitate malefică, ce îmi dădea starea de rău, nevăzută de noi, dar pe care Cuviosul o vedea). Apoi m-a închinat. Din acel moment, uşor-uşor, am început să mă simt mai bine şi în câteva luni m-am liniştit.

 

Zilele următoare am fost la Mănăstirea Tismana din nou. Am vorbit iarăşi cu Cuviosul, eram 3-4 persoane prezente şi, vorbind către grupul nostru, Cuviosul mi-a descoperit gândul ce mă frământa. Doar eu am înţeles că acele vorbe erau pentru mine, ca să-mi arate că ştie gândurile şi sufletul fiecăruia şi să-mi dea încredere că mă poate ajuta. Acest lucru m-a ajutat foarte mult. Tot în acea perioadă, eu şi soţia, i-am spus Cuviosului că de trei ani de când suntem căsătoriţi nu am reuşit să facem copii, suferind foarte tare din acest motiv, iar analizele nu erau bune. Seara la Denie eu eram în genunchi pe rândul din dreapta, iar Cuviosul era pe rândul din stânga, uşor în spatele meu, la doi-trei metri de mine. La un moment dat, am căzut într-o formă de transă sau de vis pentru câteva secunde, timp în care, în faţa mea, ca pe un ecran, am văzut imaginea unei fetiţe de patru-cinci ani, o fetiţă foarte frumoasă, zveltă, blondă, cu părul lunguţ, care m-a fermecat. După câteva secunde, mi-am revenit din acea stare şi ,,instinctiv” m-am uitat spre Cuviosul. Mă privea cu atenţie. Am înţeles că acea vedenie este de la dumnealui. Am înţeles că fetiţa din acel scurt vis este fetiţa ce o vom avea la un moment dat şi acea imagine ne-a dat forţă să luptăm în anii următori, care au fost plini de tratamente şi intervenţii pentru infertilitate. Clinici din Bucureşti, Craiova, Timişoara, Szeged şi anii treceau, iar fetiţa din vis se lăsa aşteptată. Şansele date de lumea medicală erau zero pentru naştere naturală şi cinci-zece la sută pentru fertilizare în vitro. Dar peste patru ani şi trei luni avea să se nască Ana. În mod natural. Câtă precizie la Cuviosul. Eu am apreciat că fetiţa din vis avea aproximativ patru ani şi jumătate. Şi peste aproape patru ani şi jumătate, mai exact peste patru ani şi trei luni s-a născut fetiţa noastră. De fapt fetiţa din vis avea patru ani şi trei luni. Şi peste patru ani şi trei luni s-a născut fetiţa noastră Ana. Vârsta fetiţei din vis a arătat timpul peste care se va naşte fetiţa noastră: 4 ani şi trei luni. Am înţeles acest lucru când s-a născut Ana şi am văzut această „coincidenţă”. De reţinut că încă de la naştere Ana era foarte frumoasă şi expresivă şi semăna cu fetiţa din vis, asemănarea devenind tot mai evidentă pe măsură ce a început să crească. La unsprezece luni a spus primele cuvinte. La un an şi patru luni vorbea în propoziţii şi la un an şi jumătate spunea primele poezioare. O fetiţă frumoasă, inteligentă, iubitoare, agilă şi sănătoasă. Acum la trei ani şi cinci luni seamănă izbitor cu fetiţa din vis. E şi normal, fiind una şi aceeaşi.

 

Îi mulţumim Cuviosului pentru sănătate, că mi-a arătat-o pe Ana în vedenie şi ne-a dat nădejde şi pentru că, suntem convinşi, a ridicat rugăciuni la Dumnezeu ca ea să vină pe lume. Îi mulţumim şi pentru ajutorul dat în multe alte împrejurări, şi pentru care nu ştiu dacă e loc în această scriere. Cuviosul era un om care în spatele crucii grele a nebuniei pentru Hristos ascundea un suflet minunat, cald, iubitor, plin de grijă, discreţie şi delicateţe faţă de oameni. Un om care rezolva cele mai grele probleme ale semenilor, care punea degetul pe rană în mod ştiut doar de cel suferind şi care ascundea rezolvarea în cuvinte cu tâlc a căror semnificaţie o descopereai la timpul cuvenit, peste ani uneori. În cazul Anei cuvintele au fost înlocuite de scurtul vis minunat. Un sfânt al lui Dumnezeu care a fost printre noi în zilele noastre. Mănăstirea Tismana s-a îmbogăţit cu trupul Cuviosului care la înmormântare, la opt zile de la adormire avea articulațiile moi, maicile şi părinții putând să îi facă semnul Sfintei Cruci cu mâna lui. Şi s-a îmbogăţit cu un mijlocitor Sus la Sfânta Treime.

 

[ ] Ca o completare la epopeea Anei, ca să se vadă cum oamenii şi sfinţii lui Dumnezeu, între care se găseşte şi Cuviosul, lucrează toţi spre acelaşi obiectiv, să reverse mila, iertarea şi binecuvântarea lui Dumnezeu asupra oamenilor necăjiţi, voi mai spune şi următoarele: Vara anului 2014, început de august. Târgu-Jiu. A doua pierdere de sarcină la începutul lunii a doua, după prima pierdută în iarnă. După tratamente foarte costisitoare şi foarte epuizante. Deznădejde. Gândul că analizele proaste şi şansele aproape de zero, acordate de medici, vor avea ultimul cuvânt. Părintele Dionisie. Binecuvântare pentru tratament alternativ şi pentru medic naturist. Cuviosul mergea pe la părintele, la Albac, la hramul mănăstirii de Sfântul Ilie Tesviteanul. Am găsit pe domnul doctor ginecolog George Vasilescu, cu competenţe pe medicina naturistă. Ne-a ajutat foarte mult prin competenţa deosebită şi sprijinul moral ce ni l-a oferit de-a lungul unei sarcini deosebit de grele, cu sângerare şi hematom uterin şi în care soţia a stat la pat din luna a doua până aproape de naştere, la recomandarea dumnealui. Ne-a recomandat iniţial tratament la Sovata timp de  două săptămâni, nu doar o săptămână cum făcuse soţia în anii trecuţi. Să revin: 2014, început de august. Deznădejde. În această stare am mers la părintele Filimon de la Biserica din Vierşani. Părintele a luat cunoştinţă de durerea noastră, de situaţia medicală şi de şansele date de reputaţi medici: cinci-zece la sută reuşită prin fertilizare în vitro şi zero pe natural. Ne-a încurajat spunându-i soţiei că nu va fi cum zic doctorii şi cum arată analizele, ci în toamna ce urmează va rămâne gravidă pe natural. Ne-a sfătuit să dăm pomelnice la Sfinte Liturghii şi Parastase la cât mai multe mănăstiri, o pâine de pomană în fiecare sâmbătă, două pâini şi două lumânări pentru vii şi adormiţi în fiecare duminică la Sfânta Liturghie şi să citim zilnic Acatistul Sfinţilor Părinţi Ioachim şi Ana, părinţii Maicii Domnului, care ştiu durerea nerodirii pentru că au zămislit-o pe prunca Maria la o vârstă înaintată, după mulţi, mulţi ani de  întristare, defăimare şi rugăciuni ce păreau că nu primesc răspuns. Am procedat întocmai şi soţia a rămas însărcinată pe natural în toamna ce a urmat, în octombrie, în ciuda tuturor analizelor medicale, după cuvântul părintelui Filimon. Mai mult, deja după primele luni de sarcină, ecograful indica ziua naşterii fetiţei pe 24 iulie – Ajunul Sfintei Ana. Am citit Acatistul Sfinţilor Părinţi Ioachim şi Ana şi ecograful indica ziua de naştere a fetiţei în Ajunul Sfintei Ana. Evident era darul Sfinţilor Părinţi. Fetiţa îi poartă numele Sfintei Ana ca semn de mulţumire veşnică, numele fiind veşnic ca şi sufletul. Câtă precizie şi la părintele Filimon, şi ca timp şi ca tratament spiritual ce a adus roade, ce învăţătură profund ortodoxă, ce acatist minunat ne-a recomandat. Remarcă: De ce data naşterii a fost indicată de ecograf în ajun şi nu chiar în ziua sărbătorii? Răspuns: măsurarea timpului în spațiul liturgic este diferită de împărțirea civilă, pe care cu toții o cunoaștem. Dacă, în mod normal, o zi începe cu miezul nopții, ziua liturgică începe seara, la momentul oficierii slujbei vecerniei. Deci ziua Sfintei Ana începe din seara zilei de 23 iulie. Mai trebuie spus că naşterea fiind cu risc s-a făcut prin cezariană cu o săptămână mai devreme decât indicase ecograful. Aşa s-a stabilit la Sanador împreună cu doamna doctor Grigoraş. Ana a primit nota zece la naştere.

 

[ ] Am scris această parte finală tot la site-ul Cuviosului, deşi aparent nu are legătură cu dumnealui, dar sunt convins că are, pentru că Dumnezeu şi aleşii Lui lucrează văzut şi nevăzut şi pentru că sunt convins, Cuviosul nu se supără, ci se bucură să aducem mulţumire lui Dumnezeu, sfinţilor şi oamenilor Lui pe site-ul dedicat Cuvioşiei sale.

 

Mulţumim lui Dumnezeu, Maicii Domnului, Sfinţilor Părinţi Ioachim şi Ana, Sfântului Efrem cel Nou şi Sfântului Stelian, Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, Sfântului Nicolae, Sfântului Vasile cel Mare, Sfântului Ioan Gură de Aur, Sfântului Serafim de Sarov, Sfântului Grigore Decapolitul, Sfântului Siluan Atonitul, Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, Sfântului Mare Mucenic Mina, Sfântului Calinic de la Cernica, Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil şi la toţi sfinţii şi îngerii ce ne-au ajutat.

 

Mulţumim Sfântului Ioan de San Francisco (hematomul, deşi medical avea şanse mici să se resoarbă, varianta cea mai probabilă fiind să se matureze, după scrisoarea trimisă Sfântului Ioan în San Francisco, a început să se resoarbă şi în două luni a dispărut. El era de aproximativ cinci cm pe o dimensiune şi desprinsese un sfert din sarcina de doar un cm). Mulţumim părintelui Dionisie, părintelui Filimon, domnului doctor Vasilescu, domnului doctor Madroane, care a oprit hemoragia şi a salvat viaţa micuţei, doamnei doctor Uscătescu de la Fundeni, care mi-a confirmat tratamentul bun pentru hematom şi mi-a confirmat ca analizele făcute înainte de sarcină nu arată trombofilie şi a scos de la administrare clexanul, doamnei doctor Grigoraş, domnului doctor ginecolog Văduva de la Craiova, unul dintre cei mai buni doctori pe intervenţii din ţara, domnului doctor Liţă care a acordat concediul de risc maternal, Dumnezeu să-l odihnească şi tuturor celor ce ne-au ajutat într-un fel sau altul. Şi au fost mulţi.

 

P.S. Peste aproape doi ani de la naşterea Anei a venit pe lume şi surioara ei, Nicole. Sfântul Nicolae. Altă poveste… (Giurgiulescu Constantin Augustin, Tg Jiu)