La mormântul Cuviosului, soția mea s-a vindecat la genunchi! Abia putea să mai urce scările de durere. În timp ce citeam Acatistul a vrut să se ridice. O pocnitură puternică s-a auzit, parcă s-a rupt o bucată de lemn. Erau genunchii soției… de atunci nu mai are probleme!
Ne rugam Cuviosului pentru a avea copii. Aveam două mere pe mormânt. În timp ce citeam Acatistul, cineva, din subconştient, o persoană pe care nu o vedeam mi-a zis să-i dau femeii din faţa mea un măr. I l-am dat, iar femeia s-a pus pe plâns, pentru că şi ea se ruga pentru a avea copii. Celălalt măr mi l-a luat un copil. Nu era o problemă că rămăsesem fără mere… La final, intrăm în biserică și o măicuța vine la noi cu fix două mere… Am dat de un medic foarte bun, cu frică de Dumnezeu și acum avem o minune de fetiţă!
Ne rugam Cuviosului la mormânt când deodată vine un nor negru și o ploaie puternică. Ce era să facem? Să întrerupem Acatistul, rugăciunea? Nu! Fix în spatele nostru vedem o umbrelă. Am terminat Acatistul, a încetat și ploaia, iar noi eram uscați ca după o zi toridă de vară.
Mulțumim Cuviosului pentru că ne mijlocește rugăciunile către Dumnezeu!
Lect. univ. dr. Silviu Cârstina,
Universitatea din Craiova
