Atât de mult și de frumos a lucrat Cuviosul în viața mea și încă lucrează, încât nu am cuvinte să îi mulțumesc și să îmi exprim gratitudinea. L-am cunoscut în perioada studenției, la Alba Iulia, unde am avut câteva interacțiuni cu sfinția sa și se pare că niciuna nu a fost la întâmplare și fără folos.
De fiecare dată când îi lăsam un pomelnic, fie cu gândul la vreun examen sau să se rezolve o problemă personală, Cuviosul mă fixa cu privirea, ridica mâinile spre cer, iar eu eram încredințată că rugăciunea lui era ascultată. I-am simțit sfinţenia încă de atunci și acum cu atât mai mult cu cât cuvintele transmise mie de Cuviosul: „Să stea liniștită că o să îi dea Dumnezeu copii, însă nu acum!” s-au împlinit. Dacă în volumul 5 am dat mărturie despre prima minune din viața noastră, Teofana, primită în dar de la Dumnezeu la opt ani după cununie, acum ținem în braţe a doua minune, pe Rafael, care a venit pe lume tot prin mijlocirea sfinților și a Cuviosului nostru drag. Trebuie să mărturisesc că, în ambele sarcini, Cuviosul mi-a fost aproape, răspunzându-mi la rugăciuni, vindecându-mă, întărindu-mă și revărsând în sufletul meu bucurie sfântă.
De asemenea, vreau să menționez și faptul că cele relatate de mine se oglindesc într-un desen primit de la Cuviosul, care parcă relevă minunile din viața mea. De aceea, îi îndemn pe toți cei care trec prin diverse încercări să apeleze cu toată încrederea la un prieten de nădejde, care este Cuviosul.
Ce poate fi mai frumos decât să simţi că ai în viața ta prieteni atât de buni și iubitori precum e Cuviosul?!
Prof. Anca-Cristina Chirilă,
Dâmbu, jud. Mureş
