„Ş. fusese bolnavă şi mânca de câteva zile doar firimituri, iar noi eram îngrijoraţi. Am venit în vizită la Cuviosul cu o farfurie cu multe prăjituri, toate cu cremă, pe care dânsul le putea mânca mai uşor. Fără să îi spunem de problema fetiţei noastre, Cuviosul a luat cu linguriţa bucăţele din fiecare fel de prăjitură şi i-a dat să mănânce, aproape forţat, mai mult mâzgălind-o până la urechi şi pe rochiţă şi zicând: „Ia, dragă, şi de-asta!”. Ş. plângea din tot sufletul, dar nu refuza prăjitura, atâta cât putea ea atunci să mănânce. După terminarea vizitei, i s-a făcut foame, a cerut de mâncare dintr-o dată şi nu am mai avut astfel de probleme de atunci.” (M.A.)