Într-o zi, după Sfânta Liturghie, în timp ce se închinau credincioşii, Cuviosul striga în gura mare către mine: „Unde-i cealaltă? Unde-i cealaltă?”. Nu ştiam despre cine vorbeşte. Mai târziu, am înţeles că era vorba despre prietena mea care a venit şi ea în mănăstire.
*
La un moment dat, m-au năpădit cugetele de slavă deşartă şi, cu toate că ştiam că nu am o stare duhovnicească plăcută lui Dumnezeu, nu m-am luptat cu ele. El, foarte simplu şi fără niciun efort, m-a adus într-o stare de umilinţă, aruncându-mi câte o cutie de bere în cap sau făcându-mă în fel şi chip, în public.
*
În perioada postului Adormirii Maicii Domnului, am avut ispita de a pleca din mănăstire. Atunci l-am visat pe Cuviosul stând de vorba cu maicile într-una dintre chilii. Am rugat-o pe o maică să mă lase să vorbesc două minute cu el, doar să-l întreb ceva, voiam să-l întreb de ispita mea de a pleca din mănăstire. Nu termin bine de spus şi văd că Părintele Justin intră să-i spună ceva, la care Cuviosul începe să râdă, apoi au plecat amândoi spre vale. După aceea, m-am întrebat: „Oare pleacă Cuviosul Gherontie la Domnul?”. Nu a durat mult şi, după două luni, Cuviosul s-a dus într-adevăr la Domnul, alături de Părintele Justin pe care l-a iubit foarte mult.
Texte culese de rasofora Ignatia
