În 2006, Cuviosul a ieşit prima dată din ţară şi a mers la Ierusalim cu ocazia Sfintelor Paşti.
S-a întors în Craiova şi stătea la căminul preoţesc. Am mers să îl întâlnesc şi l-am găsit pe holul apartamentului unde era cazat; l-am îmbrăţişat, l-am sărutat, dar, conform obiceiului, s-a descotorosit rapid de mine. Pe moment nu mi-am dat seama, dar după ce am făcut un pas în spate, am realizat: „Mamă, ce frumos miroase Cuviosul!” Într-adevăr un miros de mir minunat se răspândea în jurul său. I-am spus apoi: „Ia, vino, vino încoace!” A rupt-o la fugă, aşa cum făcea de fiecare data când i se vădea vreo harismă.
(Sorin)