După o vreme, nu l-am mai întâlnit pe Cuviosul şi mă tot frământam: „Cum o să aflu eu când Cuviosul trece la Domnul? Oare unde o să fie înmormântat? N-o să aflu niciodată!”. Şi mă chinuiau aceste gânduri.

Într-una din zile, am văzut din întâmplare, pe pagina de Facebook a unei persoane din Bucureşti, toate fotografiile care au circulat după trecerea Cuviosului la Domnul, la Betleem, în 13 octombrie 2018. Scria că va fi îngropat la Mănăstirea Tismana şi m-am bucurat că este aproape de noi. Spre ruşinea mea, nu am ajuns la înmormântare. Am fost foarte chinuită pentru acest lucru, gândindu-mă cât bine mi-a făcut cât era în viaţă.

După înmormântare, am vorbit cu nişte prieteni să mergem să punem nişte lumânări la mormântul lui, să îi cer iertare şi să îl rog să mă ajute în problemele ce le aveam. Am ajuns la mormânt, am aprins o candelă, am stat de vorbă cu dânsul, după care am plecat, că mă aşteptau prietenii mei.

La un moment dat, am văzut că pe telefon mi-a apărut un mesaj de la o prietenă: „Ştiu că eşti la Cuviosul! Te rugăm frumos să îi transmiţi rugămintea noastră…”. Şi era scris ce problemă aveau. M-am întors la mormânt. Prin mulţimea de oameni, am văzut-o pe o maică cu două lumânări în mână. Mă chinuisem înainte atât de mult pentru faptul că nu am ajuns la înmormântare, încât am plecat cu inima frântă înspre Tismana. Nu mă puteam ierta pentru acest lucru… Imediat, maica vine direct la mine şi îmi zice: „Aş putea să vă rog ceva? Aţi putea să mă ajutaţi să pun lumânările acestea la Cuviosul?”. Mi s-a părut puţin cam ciudat, dar am acceptat.

Am mers împreună, am pus prima lumânare, apoi mi-a dat-o şi pe a doua şi zice: „Gata, acum puteţi să consideraţi că aţi fost la înmormântare la Cuviosul. Acestea sunt ultimele două lumânări din prosoapele care au fost pregătite pentru înmormântarea Cuviosului!”.

Am rămas stupefiată! Cum a ştiut maica faptul că eu nu am fost la înmormântare? De ce m-a ales tocmai pe mine, care mă frământasem atât de mult? Cum de mi-a dat chiar două lumânări, aşa cum duci la înmormântare în zona noastră?!

Maica a plecat apoi de lângă mine. M-am uitat lung după ea şi m-am gândit că e mâna Cuviosului acolo! Am plecat zburând. Ştiam că m-a iertat şi că nu vrea să fiu întristată peste măsură.

Carmen D.
Craiova