„Pomana la Tismana!”

Cu doi ani și jumătate înainte de a trece la Domnul, chiar de prăznuirea Sfântului Nicodim, ca într-o poezie, Cuviosul striga întruna: „Pomana la Tismana!”. Erau mulți credincioși veniți la mănăstire din toate colțurile țării și apropiați de-ai noștri, care veniseră din Alba și de la Craiova, iar Cuviosul ne spunea cum să-l luăm, să facem: „Huța, huţa cu crenguța/ Să-ngropăm pe furnicuța!”. Se așeza pe spate, pe jos, și repeta continuu „Apoi pomana la Tismana!!!”. Deși auzeam ce spunea, tot nu înțelegeam nimic!

Mi-a dat crucea lui de la gât

Era chiar ziua de 13 octombrie 2017, cu un an înainte de plecarea Cuviosului la Domnul. Mă aflam pe aleea de lângă biserică, în dreptul geamului din stânga al Sfântului altar!
La Cuviosul venise cineva de la București să îl caute și ne-am întâlnit acolo, chiar în locul unde acum este înmormântat. Mi-a cerut crucea de la gât! Îmi mai ceruse cruci pentru purtat la gât, din lemn, frumos sculptate, și aveam grijă să am mereu o rezervă, ca oricând să îi pot da când îmi cerea! De data aceasta însă în locul acela, mi-a dat şi el crucea lui de la gât. Era extrem de frumoasă, cine știe de unde era primită?! Mi-a umplut sufletul de bucurie și putere!
În ziua înmormântării, în 21 octombrie 2018, aceeași persoană de la București, care asistase la întâlnirea noastră cu acel prilej, mi-a adus aminte că evenimentul avusese loc chiar în ziua de 13 octombrie! Îl văd, parcă, și acum: cu niște ciorapi flaușați albi, ridicați peste pantalonii negri, până aproape de genunchi… nu puteai să nu râzi când îl vedeai, dar şi să nu te minunezi când îţi dădeai seama că pentru el lucrurile exterioare nu contau! Trimitea mesaje greu de pătruns, învăluite în lucrarea nebuniei pentru Hristos…

Cuviosul ne „anunțase” când va pleca la Domnul

Cuviosul vorbea de la fereastră cu lumea din curtea mănăstirii. Oamenii îi răspundeau la întrebări, iar dânsul încuviința bucuros cu mult folosita lui expresie: „Așa da, dragă, 80 de puncte!”.
Era în 16 august 2018, după hramul Adormirii Maicii Domnului, zi de sărbătoare la noi pentru ctitorii mănăstirii, înainte de plecarea Cuviosului de la Tismana pentru ultima dată! Părintele C. și maicile nu știau cum să-l tragă din geam. Dar el știa ce face! S-a întors de la fereastră şi, la câțiva metri, s-a așezat în genunchi cu mâinile în sus, pe pieptul părintelui C., căruia i-a zis: „Eu o să mor… tu mă vei pomeni (prohodi), vor muri două maici și apoi eu!
La sfârșitul lunii august a plecat de la mănăstirea noastră. De Nașterea Maicii Domnului a murit maica Ipatia, dar nu ne-am adus aminte de cuvintele lui. Pe 13 octombrie, când am primit vestea despre moartea Cuviosului la Ierusalim, ne-am amintit de spusele sale, însă am socotit că nu le potrivise bine întru totul, de vreme ce murise o singură maica, nu două…
În seara de vineri, când Cuviosul a fost adus de la Ierusalim la Mănăstirea Tismana, chiar în timp ce ne aflam cu sicriul în fața bisericii, au sunat maicile de la Schit să ne anunțe că a murit maica Ecaterina. Ne-am minunat cu toții, vestea s-a răspândit ca un fulger printre maicile și credincioșii din procesiune și unii dintre ei şi-au amintit că, nu cu mult timp înainte de a muri, Cuviosul „anunțase” că va pleca la Domnul cu o mireasă a lui Hristos. În serile ce au urmat, am făcut trisaghion atât Cuviosului, cât și maicii Ecaterina de la Schit.
Duminica s-a săvârșit slujba înmormântării Cuviosului, iar luni a fost înmormântată și maica Ecaterina, la Cioclovina de Jos! Astfel, s-a adeverit că pe toate le știa Cuviosul, cu mult înainte! Zicea uneori: „Văd mormântul în Schit!”. Dar nu înțelegeam ce zicea!

Crucea de binecuvântare

Cuviosul și-a exprimat dorința să meargă să se închine și el la Semlac (jud. Arad), la icoana Părintelui Arsenie, care începuse din 2015 să izvorască mir.
La întoarcere, a trecut pe la Mănăstirea „Sfânta Ana”, Orșova. A luat din magazinul mănăstirii o cruce mare, de binecuvântare, iar cum a ajuns acasă, m-a căutat să mi-o dăruiască! Am primit darul cu bucurie și cu frică în inimă. Știam că avea obiceiul să dăruiască cruci. Îmi părea însă cam mare și mă gândeam ce să fac eu cu ea! Când i-a dăruit unei alte maici o cruce de purtat la gât, învelită într-o căciuliță, a urmat o lungă suferință cu boală, spitalizare și multă durere! Pentru el, toate aveau o însemnătate, dar cine putea pricepe dinainte?! Doar lui îi era descoperit! Am așezat sub Sfânta Cruce primită de la Cuviosul pomelnicul mănăstirii, de vii și de morți, pentru acoperământ și ajutor!
În cele trei zile dinaintea înmormântării Cuviosului, trupul lui aflându-se în biserica mănăstirii noastre, au venit mulți preoți și toți își doreau crucea din mâna Cuviosului, de binecuvântare! Astfel că, schimbându-i-o mereu, pe când mă aflam la marginea gropii lângă sicriul Cuviosului, dintr-o dată am văzut că avea în mână o cruce identică celei pe care mi-o adusese el în dar de la Orșova.
Abia atunci am înțeles tâlcul și însemnătatea acelei Sfinte Cruci!

Monahia Antonia,
Mănăstirea Tismana