Odată i-am cerut prin rugăciune Cuviosului o cruce mare de lemn, pe care să o am ca binecuvântare pe calea strâmtă a vieții, cea presărată cu încercări și ispite. Am ajuns la mormântul Cuviosului și am început să citesc Acatistul și mi s-a întâmplat să nu pot citi cu atenție din prima încercare, așa că am încercat încă o dată. Nici a doua oară nu am reușit să îmi pot conecta inima la rugăciune, așa că am citit Acatistul și a treia oara. După ce am terminat de citit de trei ori Acatistul, am zis în sinea mea că în curând voi pleca, dar ceva încă mă ținea în loc… Când în sfârșit mă ridic să plec, vine o familie și pune pe crucea de la mormântul Cuviosului o cruce, aşa cum îmi doream. M-am gândit că au pus-o pentru a fi binecuvântată și că apoi o vor lua, dar am zis să întreb măcar de unde au luat-o, să îmi cumpăr și eu una. Mi-au spus că și fetița lor s-a atașat de cruce, dar o maică de la Mănăstirea Strungari le-a dat ascultare să o lase la mormânt la Cuviosul fiindcă cineva o va lua de acolo. Mi-au spus să o iau eu! Atunci am înțeles de ce a trebuit să amân momentul plecării și de atunci sunt nedespărțită de darul Cuviosului.
Pietricele de la mormântul Cuviosului
Mergând la părintele Ioanichie la Mănăstirea Surpatele, am oferit pietricele unui tânăr care îl aștepta pe părintele. Aceasta s-a întâmplat într-o zi de joi. Sâmbăta am mers la Cuviosul la mormânt și i-am cumpărat flori (de fiecare dată când îi cumpăr flori este cu tâlc). Așteptam la mormânt și îl întrebam pe Cuviosul care este tâlcul florilor și chiar în acel moment vine la mormânt acel tânăr cu soția sa. Nici nu am lăsat-o să se închine și i-am dat florile. Doamna mi-a mărturisit că ceruse pe drum de la Cuviosul un dar deosebit, nu pietricele sau bomboane. A plecat bucuroasă! Şi eu am simțit bucurie pentru că Cuviosul a lucrat prin mine!
Cuviosul nu m-a mai ascultat o perioadă
Fiind la mormântul Cuviosului, un domn care vine frecvent la Cuviosul și care mi-a oferit Acatistul Cuviosului, mi-a spus că am mare trecere la Cuviosul și că de aceea mă ajută grabnic. A spus acestea fiindcă eu le povesteam cum am avut mari probleme cu aerul condiționat care pornea singur și nimeni nu îl putea repara și cum prin punerea fotografiei Cuviosului totul s-a rezolvat instantaneu, încât și membrii familiei mele au rămas uimiți. După ce mi-a încolțit gândul că aș avea mare trecere la Cuviosul, am început să mă mândresc și Cuviosul nu m-a mai ascultat o perioadă. Abia după parastas, citind în volumul 6 despre cum a smerit-o pe o maică pe care o pusese să îi picteze o icoană, am realizat de ce Cuviosul nu mă mai asculta atât de grabnic și de ce nu reușesc să găsesc un loc de muncă după cerințele mele. Mai târziu am înțeles, citind Acatistul Sfântului Nectarie, și faptul că am lăsat lumina sub obroc și că nu am trimis mărturiile mele spre a fi și alții întăriți în credință în lucrarea Cuviosului nostru drag!
Te iubesc, Cuvioase!
Jr. Claudia-Mădălina Burci,
Craiova
