Îmi pare rău că nu am avut ocazia să îl cunosc pe Cuviosul cât încă a fost în viaţă, dar a intrat în viaţa mea când a ştiut el că am cea mai mare nevoie. Cumnata mea, Elena, îmi mai povestise câte ceva despre el, iar când a trecut la Domnul mi-a trimis o poză şi mesajul: „A murit Cuviosul!”, dar nu am avut nici cel mai mic interes să întreb ceva despre el.
Prima mea întâlnire cu Cuviosul a fost când am trecut printr-o perioadă destul de grea. În toamna anului 2023, mă aflam în Germania la muncă cu soțul meu. Uitându-mă la televizor, la evenimentele ce se petrec în lume, am intrat într-o depresie severă: plângeam des, nu mai aveam poftă de mâncare și eram mereu dominată de gândul că aş putea să îmi pierd soțul. Luam nişte medicamente destul de tari, ca să mă pot liniști și să pot face faţă la lucru.
Cumnata mea, aflând despre starea în care sunt, m-a îndemnat să mă rog Cuviosului și mi-a trimis Acatistul lui, dar nu credeam prea mult că mă va ajuta cu ceva. Totuşi, la îndemnul Elenei, am continuat să mă rog. Ea chiar îmi spunea să îmi dau în cap de trei ori cu poza Cuviosului, pe care mi-o dăruise când eram încă în ţară şi o luasem cu mine în Germania. Mie mi se părea absurd şi anormal: cum adică să îmi dau cu poza de trei ori peste cap? Cu ce mă ajută?
Cu toate că nu prea credeam, continuam să mă rog lui. Minunea a început când, după o scurtă perioadă de timp, în momentul în care mă rugam simţeam în suflet o linişte greu de descris în cuvinte. Atunci am început să cred! Inclusiv la lucru, când simţeam că pierd controlul, luam telefonul şi citeam Acatistul şi mare alinare îmi aducea Cuviosul. Mi-am liniștit mult sufletul și mi s-a întipărit în minte cuvântul: „Bucură-te, că trimiteai la doctori credincioşi şi pricepuţi!”. Nu a durat mult timp şi, prin rugăciune la Cuviosul şi cu ajutorul unei doamne doctor homeopat, am renunţat la acel tratament, iar starea mea de sănătate s-a îmbunătăţit foarte mult.
Ioana Buzgariu,
Câmpeni
