Cumnata mea mi-a adus de la Tismana volumele 4, 5 şi 6 cu mărturii. Cititul nu este pasiunea mea, aşa că le-am uitat în maşină, apoi au stat pe masa din living o săptămână, fără ca să mă uit la ele, până într-o seară când am început să le răsfoiesc. Mare mi-a fost mirarea când eu citeam pagină după pagină, așa pe nerăsuflate, şi nu mă puteam opri… m-au copleşit cu totul, citeam în fiecare zi pentru că îmi aduceau bucurie şi nădejde. Îl rugam pe Cuviosul să mă ajute, să „îmi permită” să ajung şi eu la mormântul lui, pentru că simţeam că trebuie să îi mulţumesc pentru tot ajutorul.
Până la Tismana aveam de mers aproximativ şase ore, dar tot drumul l-am simţit atât de uşor, de parcă am călătorit doar o oră. Ajunşi acolo, eram atât de emoționată, aveam atâtea să îi povestesc, doar că parcă îmi pierdusem toate gândurile deodată, mă blocasem cu totul. M-am rugat la crucea lui şi i-am mulţumit în mare parte pentru ajutor, dar eram tristă în sufletul meu pentru că eu îmi imaginam că o să fie altfel, mă aşteptam la altceva. Am găsit doar două bomboane, deşi îmi doream să fie mai multe. Urma să plecăm în Germania curând şi doream să iau şi cu mine câteva (atunci nu ştiam că puteam să duc şi eu bomboane). Deşi în mintea mea îmi spuneam: „Asta a fost, e bine şi aşa!”, îl rugam totuşi pe Cuviosul să nu mă lase să plec cu sufletul așa de trist, că el aduce bucurie. Într-un final am plecat şi am decis cu soţul să vizităm şi muzeul de lângă mănăstire. Eu tot la Cuviosul aveam gândul, la faptul că eram atât de tristă, ba chiar mă gândeam: „Cuvioase, dacă eşti sfânt, cum mă laşi așa?”.
Înainte de plecare, m-am decis să merg încă o dată la mormânt, cu pretextul de a lua câteva pietricele. Ajunsă acolo, mare mi-a fost mirarea să văd că vine la mine o doamnă cu o brăţară şi îmi spune: „De la Cuviosul!”. Am rămas mută de uimire câteva secunde, nici nu am ştiut cum să reacţionez de atâta bucurie, apoi am primit şi o pungă plină cu bomboane. Am plâns mult de bucurie, cum nu o mai făcusem niciodată…
Îţi mulţumesc, Cuvioase, pentru toată liniștea şi bucuria sufletească pe care mi-ai adus-o şi mi-o aduci!
Ioana Buzgariu,
Câmpeni
