Am promis Sfântului Cuvios Gherontie că voi da mărturie despre minunile pe care le-a făcut cu noi.
Sunt mămica unui băiețel de 1 an și 2 luni, diagnosticat cu cancer. Pe Cuviosul l-am cunoscut pe patul de spital, la oncologie. Pentru a-mi distrage mintea, citind tot felul de articole ortodoxe, am ajuns și la articolul cu viața Cuviosului Gherontie. Am distribuit acel articol și nașei mele, care, văzând poza dânsului, mi-a spus că cineva i-a adus o poză cu Cuviosul pentru copilul meu și că urmează să mi-o aducă. Așa a ajuns Cuviosul la capul copilașului meu!
Preotul spitalului, văzând poza Cuviosului, mi-a spus că crucea pe care o poartă dânsul are trei fire de păr ale Cuviosului și că nimic nu este întâmplător. Când copilul se simțea rău de la tratament, mă rugam Cuviosului zi de zi să îl facă bine, să îl ajute să nu mai verse, să îl ajute să mănânce, vorbeam cu dânsul zi de zi, ca și cum ar fi cu noi, iar Cuviosul l-a ajutat pe copilașul meu cu tot ce i-am cerut.
După câteva luni petrecute în spital eram tare necăjită și îmi era tare dor de casă, iar Cuviosul știa… Într-o zi, medicul a venit la noi și ne-a spus că trebuie să îi facă o externare copilului că să poată să îi prescrie alte medicamente și că îi va opri două zile toate perfuziile. Atunci m-am uitat la poza Cuviosului și cu curaj l-am întrebat pe domnul doctor dacă ne poate lăsa acasă aceste două zile. După o perioadă de gândire a fost de acord și am plecat acasă pentru două zile. Așa o bucurie a făcut Cuviosul sufletului meu!!!
Când copilașul meu se simțea rău mă rugam Cuviosului Gherontie, iar copilul își revenea, începea să mănânce, să nu mai aibă grețuri de la citostatice. Asta s-a întâmplat pe toată perioada citostaticelor. După terminarea tratamentului, până la operația care trebuie să o facem în perioada următoare, doctorul ne-a spus că ne va lăsa acasă dacă analizele sunt bune. Băiatul meu cel mare tare și-a dorit să revin acasă cu cel mic. În ziua în care trebuia să ni se spună dacă plecăm acasă sau nu, celui mic i-a ieșit la analize o bacterie. Am sunat acasă și le-am spus că nu se mai poate să venim, iar băiatul cel mare tare s-a întristat și s-a pus pe plâns și pe genunchi rugându-se Cuviosului. A doua azi, după analize repetate, s-a dovedit a fi o eroare. Astfel, Cuviosul ne-a dus acasă cu bine.
Acum suntem acasă de o săptămână, cu analize pe care trebuie să le repetăm la două zile. Cuviosul a fost cu noi și pe drumul către analize, mereu liber și cu loc de parcare asigurat în faţa clinicii în orașul aglomerat, dar și cu rezultate bune ale analizelor încât să putem sta acasă.
Ne rugăm Cuviosului să fie mereu cu noi și în viața noastră. Amin!
IT Oana Lazăr,
Timişoara
