Băiatul meu, Darius, l-a întâlnit pe Cuviosul la schitul din Alba, după ce intrase la seminar.
Mă sună băiatul şi îmi spune: „Tată, m-am întâlnit cu un bătrânel şi a zis că te cunoaşte!”. „Ce bătrânel?” „Nu ştiu, că nu mi-a spus cine-i.” „Nu-i cumva Cuviosul Gherontie?” „Ba, da!” „Păi cum a fost?”.
Mi-a povestit cum a fost. S-a dus Cuviosul la copil şi i-a spus: „Dragă, tu al cui eşti? De unde eşti?” „Sunt de la Gârda.” „A, îl ştiu pe taică-to!” „Mai îi părintele ăla bătrân la voi, mai slujeşte sau l-au lăsat afară?!” „A ieşit la pensie!”. Atunci ieşise părintele Dragomir la pensie. „Îi ştiu acolo la Gârda. Îl ştiu pe cântăreţ, pe taică-to. Da’, dragă, tot femeia aia care ţipă, tot aia-i la voi la strană?”. Nu cred să fi fost vreodată la noi la biserică.
La despărţire, Cuviosul i-a spus: „Deseară vin la tine!” şi era nerăbdător să vadă cum va fi asta.
Băiatul nu prea avea bani mulţi de cheltuială. După ce am vorbit cu Darius, m-a sunat un frate din Anglia să îi dau numărul lui de cont să îi trimită nişte bani, chiar în ziua aia. După ce i-a primit, copilul a simţit că a fost darul Cuviosului şi mi-a spus: „Aşa a venit Cuviosul Gherontie la mine astăzi!”.
Dorin Dig
