La catedrală încerca să se apropie tocmai de oamenii care ar fi fugit de el. Noi îi vedeam pe oamenii care se fereau de el. Tocmai de ei se apropia şi pe ei încerca să îi aducă mai aproape de credinţă, de Dumnezeu. Tot timpul întreba: „Da, drăguţă, fumezi? Da’ părinţii cuvioşiei tale fumează? Merg la biserică?”.
La un timp după moartea mamei mele, tatăl meu a stat cu o doamnă, dar nu erau căsătoriţi. Au venit împreună la mine. S-a nimerit acolo Cuviosul şi m-a întrebat: „Da’ părinţii tăi fumează?” „Nu fumează. Haideţi să-i vedeţi!”. S-a dus la ei şi i-a întrebat direct: „Voi sunteţi căsătoriţi?”. Nu mai ştiau ce să zică: „Păi, nu, că vrem!”. M-a întrebat pe mine şi i-am spus: „Nu-s căsătoriţi, Cuvioase!”.
Tot timpul îl întreba pe om exact despre lucrurile dureroase, îl atingea exact în punctul sensibil. Eu nu-i spusesem că nu sunt căsătoriţi, dar i-a întrebat el. Atâta i-a întrebat, fără menajamente.
M.C.
