Mi se făcuse foame dar trecuse de ora 12 noaptea. M-a biruit ispita şi am mâncat nişte biscuiţi.
După ce-am mâncat, îl aud pe Cuviosul pe sală, pe la uşa mea: „Bine, am mâncat, dar rugăciunea?… Rugăciunea, la masa de seară, «Mânca-vor săracii» ai zis?”. Deschid uşa, vine înăuntru, ne aşezăm în genunchi, zicem rugăciunea. „Aşa, să-ţi fie de bine, acuma poţi să te culci.” Nu m-a certat, dar a vrut să fie binecuvântată masa.
De multe ori, în fel şi chip ne-a arătat Cuviosul cum trebuie să ne purtăm, ce trebuie să facem ca să nu pierdem legătura cu Dumnezeu. De multe ori am văzut şi am simţit mila şi dragostea pe care o avea faţă de fiecare om. Cu adevărat ziua şi noaptea trăia în Duhul lui Dumnezeu. Ziua şi noaptea se ruga pentru toată lumea.
M.T.
