Eram în drum spre mănăstirea unde slujeşte părintele nostru duhovnic… făcând voia mea, nu a soţului, care era de părere să rămânem în sat.
Ne grăbeam foarte tare, pentru că eram în întârziere. Copiii mai mari ajunaseră şi ne-ar fi părut rău să nu ajungă la timp pentru a se împărtăşi. Într-o localitate, ne opreşte poliţia. Amenda, pentru depăşirea vitezei şi pentru nepurtarea centurii, se prefigura în jurul unei sume foarte mari pentru noi. Am urlat în gând spre Sfântul Gherontie: „Ştiu că ai mai făcut astfel de minuni, ajută-ne şi pe noi!”. Aşteptam în maşină, când colega poliţistului ne-a adus hârtia cu amenda. Avea scrisă pe ea o sumă pe care am reuşit să o plătim fără probleme, mai ales că în termen de 15 zile se poate achita doar jumătate. Slavă Domnului şi sfinţilor Săi!
La mănăstire am ajuns însă prea târziu, faţă de momentul împărtăşirii. Am rămas la sfârşit să vorbesc cu părintele şi să îl rog să le dea Sfintele Tine şi copilaşilor întârziaţi. Atunci, dintr-o răsuflare, i-am povestit cum a fost cu amenda şi cine ne-a ajutat. Părintele m-a întrebat doar atât: „Ai strigat imediat, aşa-i?”. Ştia şi dânsul ce grabnic ajutător este Cuviosul.
Şirul minunilor Cuviosului Gherontie este deja impresionant şi cred că o să continue cu toţi cei care, din ce în ce mai mulţi, îl cheamă în ajutor. Ştim că odată intrat în „radarul” unui sfânt el devine prietenul tău pe viaţă şi mijlocitor neîncetat înaintea lui Dumnezeu, inclusiv la dreapta Judecată.
Când văd poza Cuviosului îmi vine să plâng, ştiind ce mare ajutor am. L-aş îmbrăţişa sau, mai bine spus, m-aş agăţa de dânsul, să mă sprijine în toate încercările vieţii. Îl chem mereu să-mi fie aproape, prin rugăciune, iar Cuviosul îmi întinde întotdeauna mâna! E un mare sfânt!
I.S.
Gherla
