În ultimii şase-şapte ani, înainte de a trece la Domnul, Cuviosul mergea foarte rar cu trenul sau autobuzul dintr-o localitate în alta. Îşi fixase şi câteva zone în care stătea perioade mai lungi de timp, iar deplasarea o făcea cu maşina, alături de apropiaţii săi.
De multe ori, porneau două maşini, una care îl ducea pe Cuviosul şi alta care îl prelua dintr-un anumit loc, pe traseu. Întrebarea pe care ne-o puneam era: „Unde ne întâlnim?”. Am avut cel puţin două experienţe de întâlnire „la secundă”, exact în locul indicat de Cuviosul.
Am pornit înspre Craiova, pe Valea Oltului, aşa cum ne-a cerut Cuviosul. Pe drum ne tot sunam cu Sorin, care venea din sens opus, să vedem unde să ne întâlnim sau să ne aşteptăm unii pe ceilalţi. O variantă era la Brezoi, dar distanţa era încă foarte mare şi era greu de anticipat. La un moment dat, se aude vocea ca de tunet a Cuviosului: „Păi nu v-am spus că la Brezoi, în benzinărie?”. Nu ne-am mai sunat, fiecare gândindu-se că va aştepta până va veni cealaltă maşină. Ne-am rugat, i-am povestit Cuviosului despre minunile din viaţa Sfintei Otilia, despre care nu se prea ştie. Dânsul ne-a spus: „Dragă, şi astăzi se întâmplă minuni! Nu credeţi?!”. Am ajuns în Brezoi şi am semnalizat să intrăm în benzinărie. Din sens opus venea un TIR. L-am lăsat să treacă, iar următoarea maşină, care a semnalizat şi ea să intre în benzinărie era a lui Sorin.
Altă dată vroia să meargă la Craiova pe Valea Jiului, iar noi urma să îl ducem până la Simeria. Am ieşit de pe autostradă iar în sensul giratoriu de la intersecţia drumurilor spre Deva, Haţeg, Sebeş, au intrat în acelaşi timp două maşini: noi, dinspre Alba Iulia şi Sorin, dinspre Craiova.
Când erai cu Cuviosul, aceste lucruri deveneau posibile!
M.O.
