Am fost cu Cuviosul în Rusia în pelerinaj şi îl tot întrebam ce să îi cumpăr. Nu şi-a dorit niciodată nimic. A acceptat la un moment dat să îi cumpăr ceva. Până am găsit, ne-am îndepărtat de grup şi ne-am rătăcit de ei. Nu mai vedeam pe nimeni.
L-am tot întrebat pe Cuviosul: „Încotro trebuie să mergem? Unde o fi grupul?”. Răspunsul lui m-a neliniştit: „Or fi ori în stânga ori în dreapta!”. I-am spus: „Cuvioase, acuma nu-i de glumit! Trebuie să mergem, că ne aşteaptă!”. A zis: „Eu nu ştiu unde, dragă! Or fi ori în dreapta ori în stânga!”. Ochii mi s-au umplut de lacrimi. Cum să găsesc grupul în Moscova? Nu aveam nici telefon, nici număr de telefon, nimic. La care, Cuviosul zice: „Hai! Cred că pe-aici trebuie să fie!”. Am mers pe străzi, printre clădiri şi blocuri şi am ajuns la autocar. Aproape un kilometru am mers pe jos, deci nu a fost aşa, după colţ! Când am ajuns, s-au bucurat toţi, pentru că îşi făcuseră griji pentru noi, când au văzut că ne-am pierdut.
Am fost pe la multe mănăstiri cu Cuviosul şi în pelerinaje şi pot să spun că el ne-a purtat de grijă. Era multă linişte cu el. Pot să spun că fiecare om are o linişte, dar pacea sufletească o ai numai dacă îl ai pe Dumnezeu sau stai alături de Cuviosul, care era omul lui Dumnezeu.
În pelerinaje, în Grecia, în Ucraina, în Rusia, pe unde am fost, din banii ce îi primea cumpăra cruci, pe care le dăruia şi le spunea oamenilor că neapărat să le poarte la gât.
Maria Nemeş
