“Ai grijă când cobori să nu cazi!”

M-am întâlnit la o mănăstire din România cu un grup de credincioşi; a venit şi organizatoarea pelerinajului cu care întâmplător mă cunoşteam şi mi-a spus:

– “Haideţi, S.C., ştiţi cine e cu noi? Cuviosul Gherontie!”
Şi eu zic:
– “Dar de ce nu vine să se închine?”
Şi dumneaiei mi-a răspuns:
– “Cuviosul e aşa de obosit… şi a rămas în autocar să se odihnească”.
I-am spus:
– “Dacă nu vine şi Cuviosul până se închină toţi pelerinii şi până mai vorbim noi despre sfinţi, atunci o să vin cu dumneavoastră la autocar pentru că doresc să îl văd, să iau binecuvântare şi să văd ce îmi spune.”

Autocarul era parcat mai departe. Cuviosul nu a mai venit, am plecat la autocar cu grupul şi când am intrat în autocar, l-am văzut pe Cuviosul; era întins pe scaunele din spate, pe banchetă. Cuviosul spunea:

– “Vai ce obosit sunt, aşa mi-i de somn, nu mai pot, nu mai pot de somn”.
Asta era starea mea de atunci. Simțeam că o spune pentru mine… Eu nu mai puteam, fusesem la spital, am îngrijit de o persoană dragă mie, eram foarte, foarte obosită, nu puteam sta nici în picioare şi îmi era atât de somn…

Cuviosul continua:
– “Nu mai pot, sunt aşa de bolnav, nu mai pot de somn, mi-e aşa de somn” şi s-a ridicat puţin şi iarăşi s-a lăsat pe banchetă”.
A urcat cineva din grup în autocar. Cuviosul s-a ridicat din nou de pe banchetă şi a început să plângă şi să zică:
– “Am rugat şi eu să-mi aducă măcar atâta, o bere! Nu îmi aduce nimeni! De cât timp cer o bere şi nu mi-o mai aduce nimeni!” Şi plângea aşa cu lacrimi.

Eu nu i-am spus nimic Cuviosului, nu am rostit nici una din întrebările mele, pentru că era însoţit de un autocar de pelerini. Ştiam despre Cuviosul Gherontie că este nebun pentru Hristos şi m-am rugat în gând să îmi răspundă la întrebările pe care le aveam.

Mi-a răspuns la toate întrebările pe care le aveam în gând. După aceea mi-a dat nişte iconiţe mici litografii şi mi-a zis aşa:
– “Ai grijă când cobori să nu cazi!”

M-am tot gândit… Autocarul stătea pe loc şi avea două scări, cum să cad?! Dar, de atunci, de câte ori cobor niște scări, oriunde m-aş afla, îmi sună în gând cuvintele Cuviosului…Eu cred că răspunsul Cuviosului are două înţelesuri, atât în literă, cât şi în duh. Îi mulțumesc Domnului că l-am cunoscut!

Sfinte Cuvioase Gherontie roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

(S. C.)