Fotografia Cuviosului Gherontie în cartea Părintelui Dionisie Ignat, Cu Patericul pe calea mântuirii
Noi ne-am dorit să avem copii, dar acest dar de la Dumnezeu întârzia.
În drumurile lungi pe care le fac în ţară şi în străinătate ca şofer pe TIR, anul trecut mi-am luat să citesc cartea „Cu Patericul pe calea mântuirii”, scrisă de părintele Dionisie de la mănăstirea Albac. Acolo am citit despre Cuviosul Gherontie şi întâmplarea în care, după ce doi tineri au mâncat un măr dăruit de dumnealui în chip minunat, au dobândit un prunc. Am aflat ulterior că este vorba chiar despre un văr de-al meu, dar eu nu ştiam.
Până atunci, eu nu aflasem nimic despre Cuviosul Gherontie, îl văzusem o singură dată la mănăstirea Albac, dar în timp ce citeam, am simţit ceva aparte, cum n-am mai simţit altă dată, o siguranţă şi o nădejde mare. Am crezut din tot sufletul că, dacă ne vom ruga lui, minunea se poate repeta şi cu noi. Am zis în gândul meu: „Dacă pe acei tineri i-a ajutat, şi pe noi ne va ajuta!”.
Când am ajuns acasă, i-am dat şi soţiei mele să citească. Am făcut o copie xerox după fotografia Cuviosului, care este la sfârşitul cărţii, şi am început să ne rugăm cu credinţă la el. La un moment dat, m-am gândit să iau şi un măr să îl ating de fotografie, dar nu a mai fost cazul pentru că, în câteva săptămâni, soţia a rămas însărcinată. Asta se întâmpla anul trecut în 2018, în luna mai, iar fetiţa ni s-a născut la începutul acestui an.
Nu vreau să îi supăr pe ceilalţi sfinţi la care ne-am rugat. Dar cum ne-am rugat la Cuviosul, cum s-a împlinit rugăciunea! I-am mulţumit şi am făcut tot ce am putut ca să ajungem la mănăstirea Tismana la înmormântare.
(Andrei Pleşa, Arad)
