Pe Cuviosul Gherontie îl vedeam des în Catedrala din Alba Iulia, mai ales în perioada studenţiei. La început, credeam despre dânsul că este bolnav psihic şi îmi era chiar milă de el. Pe de altă parte mă minunam cum şi câte metanii făcea, cât putea să stea nemişcat în genunchi şi cu câtă trăire se ruga în timpul Sfintei Liturghii, dar şi seara după terminarea Vecerniei, în faţa icoanei Maicii Domnului!
Îi mulţumesc lui Dumnezeu că a rânduit să nu rămân în acest gând!
Înaltpreasfinţitul Mitropolit Serafim al Germaniei, prin 2007-2008, după Sfântă Liturghie săvârşită în Catedrala din Alba Iulia, la ieşire, l-a văzut pe Cuviosul Gherontie în mulţime, s-a dus la dânsul, l-a îmbrăţişat şi ne-a spus la toţi: „Nici nu ştiţi ce har are omul acesta!”
Din acel moment, totul s-a schimbat în mintea mea şi în felul în care m-am raportat la Cuviosul Gherontie! Şi nu am fost singurul! Chiar dacă nu l-am întâlnit de atunci foarte des, deoarece drumurile vieţii m-au îndepărtat de locurile unde dânsul mergea, mereu îi trimiteam pomelnice pentru a se ruga pentru familia mea. Pictura primită este pusă la loc de cinste în casa noastră.
(Pr. Sorin Trif, Trifeşti-Horea, jud. Alba)
