În anul 2012, Cuviosul a plecat în Ţara Sfântă cu un grup de pelerini, pentru a sărbători acolo Sfintele Paşti. Referitor la acest moment avem mărturia monahiei S., care a făcut parte din grupul de pelerinaj, şi dialogurile pe care le-am avut cu dânsul.
„În Vinerea Mare, cineva ne-a propus să rămânem, contra cost, în cetatea Ierusalimului pentru a putea a doua zi să intrăm mai uşor în biserica Sfântului Mormânt, dar Cuviosul nu a fost de acord. Câteva persoane au rămas. A doua zi, dis-de-dimineaţă, în jurul orei 4, am ajuns la poarta Jaffa, dar nu se putea intra în cetate. Forţele de ordine au pus un gard de protecţie şi nu lăsau pe nimeni să treacă. La un moment dat, a venit un grup mare de pelerini şi pentru scurt timp au fost răsturnate gardurile de protecţie, iar printre cei care au trecut în partea cealaltă am fost şi câţiva care eram lângă Cuviosul. Noi ne-am luat după dumnealui. A luat-o la fugă, fugeam şi noi cu el şi am intrat pe o străduţă pe care nu era nimeni-nimeni. La un moment dat, tot mergând fără să ne oprească cineva, am ajuns în faţa bisericii Sfântului Mormânt şi am intrat fără nicio piedică. Era deja ora 12. Am stat în biserică, în partea dreaptă a Mormântului Domnului, iar în jurul orei 14 am văzut când a venit Sfânta Lumină. Bucuria şi emoţia aceea o am şi azi, când îmi amintesc, dar şi convingerea că dacă nu eram împreună cu Cuviosul Gherontie, nu reuşeam să intru.” (maica S.)
Cuviosul ne-a spus că a văzut Sfânta Lumină „venind la repezeală” (expresie folosită în Ţara Făgăraşului) şi că i s-au aprins lumânările direct de la Lumina venită din cer. Dacă îl întrebam: „Cuvioase, cum de nu v-a oprit nimeni!?”, repeta: „A fost ca o minune, dragă!”.
(Monica Opriş)