Cuviosul a lucrat la sufletul meu. Niciodată nu am cunoscut un om după care, la despărțire, să încep să plâng. Îl văzusem în Catedrala Mitropolitană din Iași, de Cuvioasa Parascheva şi m-am aşezat în ușă, cu gândul că va trece pe lângă mine şi voi vorbi cu el. S-a uitat așa ghiduș la mine şi l-am pierdut din privire. Am rugat-o pe o prietenă să meargă să îl caute prin toată biserica, dar nu l-a găsit! Am plecat plângând. Nu era un plâns de ciudă, ci un plâns dulce, ca un dor… Doar l-am văzut şi parcă sufletul meu s-a unit cu al lui…
Monahia Tecla,
Mănăstirea Paltin, Petru Vodă
